Ce stă ascuns în detalii

Comisia Europeană a anunţat joi oficial că a propus renunţarea la regimul de vize pentru cetăţenii Republicii Moldova care deţin un paşaport biometric. Detaliul acesta are o mare relevanţă locală. La fel ca în România, sau anterior în Grecia şi Cipru, actele biometrice au fost privite în cercuri populare largi din Moldova cu ostilitate. Un profund sentiment religios asociat cu o imagine arhaică asupra lumii, au proiectat asupra noilor tehnici de guvernare o imagine demonică. Dar este semnificativ că arhaitatea acestor reacţii s-a întâlnit şi cu reflecţiile unor intelectuali  care au pus sub semnul întrebării nu atât biometria, cât omnipotenţa guvernelor şi extinderea nemăsurată a capacităţii lor de control. Între scandalul NSA şi controlul biometric se întinde fapt aceeaşi plasă a unei guvernabilităţi tot mai cuprinzătoare şi potenţial abuzive. Desigur, buna intenţie este prezumată întotdeauna în discursurile oficiale, după cum suspiciunea este inevitabilă în reacţiile celor “slabi”, subiecţi eterni ai unor politici forjate “în altă parte” şi asupra cărora nu au nicio posibilitate de control.

Pe scurt, nu ar trebui să ridiculizăm şi să subestimăm reacţiile acestea anti-biometrie mai înainte de a sesiza adevărata lor semnificaţie, adesea camuflată într-un discurs arhaizant. În orice caz, judecând lucrurile după psihologia românească, pare cert că în cercurile tradiţionaliste din Republica Moldova, decizia Comisiei de la Bruxelles va fi, paradoxal, rău primită. Dar oarecare dezamăgire va fi resimţită şi printre intelectualii pro-occidentali de la Chişinău care aşteptau o ridicare a vizelor după chipul şi asemănarea ridicării vizelor care s-a produs în 2004 pentru românii din dreapta Prutului. Din acel moment, cetăţenii României au putut circula cu “buletinul” chiar fără să aibă paşaport şi chiar cu buletinul carnet de tip vechi..

Mai multe state occidentale au regretat însă acest lucru. Şi-au manifestat nemulţumirea mai întâi Italia, apoi Franţa, după care Germania, Finlanda, Olanda şi din nou Franţa şi, în fine, Marea Britanie care doreşte se pare să treacă de la vorbe la fapte. Iar unul din efectele acestei neplăcute stări de lucruri este reticenţa cu care mai multe capitale vestice examinează admiterea României în Spaţiul Schengen.

În aceste împrejurări Comisia Europeană nu putea propune ridicarea vizelor pentru basarabeni fără să-şi ia anumite măsuri de precauţie. Actele biometrice reprezintă o cale prin care infractorii sau suspecţii de infracţiuni pot fi mai uşor urmăriţi şi apoi expulzaţi. Decizia finală va aparţine însă miniştrilor de interne din UE, care au o viziune mult diferită de aceea a Comisiei cu privire la libera circulaţie. De aceea, ne putem aştepta ca deocamdată, nici în aceste condiţii de prudenţă sporită, să nu fie acceptată ridicarea vizelor, ceea ce ar fi destul de neplăcut din punct de vedere politic. Ar fi o gravă dezamăgire pentru o populaţie care are oricum o viziune destul de unilaterală asupra relaţiei cu Uniunea Europeană.

Dar acceptând varianta optimistă, nu putem să nu observăm cum mici detalii (practic aproape ignorabile) pot dobândi putere de simbol şi se pot adăuga la alte detalii care construiesc încetul cu încetul  psihologia discriminării. Pentru lumile acestea de frontieră până şi bunăvoinţa poate fi un motiv de nefericire.