Ce progrese a făcut România pe calea aderării

Ministrul de externe Mircea Geoană a recomandat delegaţiei române să prezinte la Bruxelles mesaje "succinte şi credibile", pentru că, după cum s-a exprimat el, "lumea nu aşteaptă vorbe, ci mai multe fapte" din partea României. Bilanţul faptelor duse pînă la capăt este însă destul de sărac. Guvernul a început cu problema adopţiilor internaţionale, ştiind foarte bine că este subiectul cel mai sensibil din perspectiva Emmei Nicholson. Guvernul a stopat aşadar toate procedurile de adopţie şi a prezentat parlamentului un proiect de lege care interzice practic orice adopţie internaţională. În opinia opozanţilor, Guvernul a devenit subit mai catolic decît papa, dar Emma Nicholson precizase în recenta sa vizită la Bucureşti că din punctul de vedere al UE ar fi de preferat ca România să stopeze pe moment orice adopţie externă întrucît nu are capacitatea de a urmări ulterior soarta copilului. Proiectul de lege există, dar el nu a intrat deocamdată in dezbaterea Parlamentului.

Dar ce s-a întîmplat cu celelalte subiecte de importanţă majoră? În raportul Comisiei de politică externă a Parlamentului European, se cere României să întărească rolul Consiliului Superior al Magistraturii şi să retragă dreptul procurorului general de a înainta recursuri în anulare în cauze penale. Ce a făcut guvernul în această privinţă? Cît priveşte partea legislativă, ministrul Cristian Diaconscu a iniţiat o mulţime de consultări la Bruxelles şi la Bucureşti cu responsabili europeni şi inclusiv cu lideri de sindicat din Roamnia. A anunţat pe toate canalele că de aici înainte se va dovedi foarte receptiv la toate sugestiile societăţii ori de unde ar veni ele. În acest scop va fi inaugurat un site pe care vor fi primite plîngerilor cetăţenilor nemulţumiţi de actul de justiţie.

Totuşi este de remarcat că pînă acum în ciuda acestui efort de captatio benevolentiae, nu s-a petrecut practic mai nimic. Parlamentul a primit deocamdată o ordonanţă mai veche a Guvernului prin care i se retrage procurorului general dreptul de a înainta recurs în anulare în cauze civile. E vorba pînă la urmă de binecunoscuta problemă a caselor naţionalizate, pentru care România plăteşte astăzi milioane de euro despăgubiri după procesele pierdute la CEDO. Dar recursul în anulare în cauze penale se păstrează. De altfel recent, a fost judecat recursul în anulare înainat de fostul procuror general Tănase Joiţa în cazul generalilor Stănculescu şi Chiţac.

În ce priveşte corupţia, raportul Paralmentului European a cerut României să întărească independenţa Parchetului Naţional Anticorupţie. Ce-i drept, imediat după aceea, ministrul de Justiţie , Cristian Diaconescu, anunţa că şeful PNA a venit personal să-i ceară sa asigure instituţiei sale mai multă independenţă. Dar în ce fel să se procedeze şi unde ar fi fost pînă acum defecţiunile nu a spus nimeni. În realitate independenţa sau lipsa de independenţă a PNA şi a Justiţiei în general sînt date de natura legăturilor personale, de un sistem de relaţii oculte, paralele cu cele instituţionale aflate la vedere. Aşa încît cam toată lumea se îndoieşte la Bucureşti că noul ministru ar avea cu adevărat mijloace sa facă pe moment o schimbare radicală. Totuşi Cristian Diaconescu a anunţat în cadrul unei reuniuni desfăşurate la Sinaia că va prezenta proiectul unei ordonanţe de urgenţă care să ofere PNA un spaţiu mai larg de manevră. Iată în concluzie că, în chestiunile majore invocate de raportul Parlamentului European, s-au făcut cîteva lucruri, s-au anunţat multe altele, dar bilanţul faptelor împlinite rămîne modest