Ce ne face să dăm crezare știrilor false? | Global | DW | 05.03.2021
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Global

Ce ne face să dăm crezare știrilor false?

Pandemia a dovedit o dată în plus că nu puţini sunt tentaţi să creadă diverse teorii ale conspiraţiei. Sunt unii oameni mai predispuşi să cadă în capcana ştirilor false? Care ar fi explicația psihologică?

În 2019, Jacqueline F. a citit o știre pe Instagram. Conform informațiilor postate, Poliția din Chile ar fi maltratat și spânzurat niște demonstranți. Era în perioada în care populația din Chile protesta față de majorarea prețurilor la biletele pentru transportul în comun. „Am fost șocată“, povestește Jacqueline.

Femeia a dat din întâmplare peste o știre falsă. Alții, însă, caută parcă astfel de ştiri. „Depinde de ideile preconcepute şi adversităţile pe care le avem “, explică psihologul Andreas Zick. „Cred în teorii ale conspirației dacă am idei sau adversităţi preconcepute sau duşmani imaginari.“ Inamicul poate fi, de exemplu, poliția, guvernul sau activiștii pentru climă.  

În mediul online există destule „oferte“, menite să confirme teoria fiecăruia dintre noi, adaugă Zick. „Ca atare, obișnuiesc să vizitez numai paginile care corespund opiniilor mele. Este mai mult decât o bulă, este un fel de univers paralel care satisface toate nevoile posibile.“

Urmăriţi videoclipul 05:16

Deepfake: Cum ne păcălesc manipulările din mediul online

În context, teama joacă un rol important, atrage atenţia Andreas Kappers de la catedra de psihologie din cadrul City, University of London. „De exemplu teama de înțepătură ar putea fi motivul pentru care cineva refuză să se vaccineze“, explică el. Persoana caută informații. Și găsește tot felul de postări în care se spune că vaccinurile sunt periculoase și că n-ar trebui să se imunizeze.

„Nu este important să te întrebi de ce nu cred oamenii în știință, ci de ce nu vor să creadă în știință?“ În opinia sa, în chestiunea scepticismului, nu se pune problema existenței a două tabere: cea a oamenilor educați și cea a oamenilor needucați.

Între surse serioase și surse îndoielnice

Un alt factor important ar fi capacitatea de a distinge între sursele serioase și cele îndoielnice, spune neurologul Franca Parianen. „Adepții teoriei conspirației nu prea fac deosebirea între o sursă serioasă şi, de exemplu, un filmuleț de pe YouTube.“ În plus, nici copiilor nu li se explică suficient la școală și acest aspect.

Predispuse să cadă victime ale știrilor false sunt mai ales persoanele care au pierdut o mare parte din controlul asupra propriei vieţi, adaugă Parianen. Informațiile false par să le redea acest control: „Brusc lumea devine foarte ușor de înțeles. Când conspiraționiștii se simt nesiguri ei se străduiesc și mai mult să-i convingă pe ceilalți. Fiindă atunci când și altcineva crede la fel ca ei, au din nou sentimentul că aşa şi e.“

În perioada pandemiei și plictiseala pare să fi alimentat tendința de a crede în teoriile conspiraționiștilor. Oamenii au dispus de mult timp liber și au avut posibilitatea să petreacă mai multă vreme online. În mediul virtual au găsit o comunitate, nu s-au mai simțit atât de singuri. Unii au început să se identifice cu un anumit grup.

Algoritmii – catalizatorul știrilor false

Știrile false nu sunt, însă, numai un produs al psihologiei utilizatorului, ci și al rețelelor de socializare, susține Jens Koed Madsen de la Univesitatea Oxford. Combinația între propria opinie și agloritmi este periculoasă. Conform unui studiu din SUA, cel puțin pe Twitter, știrile false se răspândesc mai repede decât informațiile reale. „Uneori știrile inventate sunt transmise pe un ton emoțional, alteori tranșant“, argumentează Madsen. Uneori dezinformarea este atât de absurdă, pe alocuri şi extrem de amuzantă, încât până şi utilizatorii respectivei platforme spun că nu cred asemenea bazaconii.  

Cei care cred în teoria conspirației ar putea fi convinși totuși cu argumente raționale, spune Andreas Kappes. Tot ceea ce trebuie făcut este să li se ofere explicații în maniera potrivită. „Dacă îi contrazici nu te vor mai asculta“, adaugă psihologul. Trebuie găsită o bază comună, un punct asupra căruia ambele părți să fie de acord. După aceea în discuție intră argumentele.

„În viață ajută să găsești domenii care pot fi controlate, să te implici în oragnizații democratice“, explică Parianen. „Și conexiunile sigure din jurul individului sunt de folos.“ Nu în ultimul rând competența surselor contează, să știm care sunt sunt serioase și care nu. Toate acestea îi ajută mai ales pe cei ca Jacqueline F. care, accidental, a căzut în capcana știrilor false. Când și-a dat seama că nimic din ceea ce citise despre polițiștii din Chile nu era adevărat, spune că i-a fost rușine. De atunci, când nu mai știe ce să creadă, caută să se informeze mai bine: „Încerc să mă bazez pe surse credibile, nu pe pagini online dubioase“.   

Vă mai recomandăm