Ce ne amenință mai rău?

Oameni de toate convingerile politice s-au adunat cu zecile de mii la finele săptămânii la Berlin, spre a protesta împotrivă restricțiilor impuse de guvernul german sub stindardul luptei împotrivă pandemiei iscate de virusul Corona.

Păreri, politică, știință și fapte

Nu toate criticile lor sunt judicioase. Pandemia nu este o invenție. Pericolul este real, iar conspirationismele care susțin contrariul sunt, între altele, expresii ale propagandei și manifestări de nevroză colectivă. Unele nu mai puțin pernicioase decât teoriile condamnând orice vaccinare.

Dar a combate agitpropul și obscurantismul antidemocratic presupune a le demonta prin argument, dezbatere deschisă și educație. Ca și prin confruntarea cu date și fapte stabilite științific, nu asumate de o științificitate părelnică. Contrapropaganda nu ajută. Nici vexarea preopinenților nonconformiști.  

Or, demnitarii partidelor guvernamentale germane și oficialitățile regionale ale landului Berlin, land condus de o alianță de stânga social-democrat-postcomunist-eclogistă, au reacționat la amploarea protestelor berlineze ca un motor gripat: scuipând foc și fiere.

Cazul românesc

Și la București premierul Orban a lansat o diatribă. Liderul PNL a denunțat coronascepticismul, numindu-l o "campanie gândită în laboratoare". Una lansată "în țări europene". Într-un limbaj mai degrabă de lemn decât elegant, Orban a mai osândit, în acest context, (sic!) "campania perfidă care, din păcate, a fost derulată de foarte mulți, inclusiv lideri politici, care dau exemplu și care s-au comportat de asemenea natură încât să îi determine pe oameni să nu respecte regulile, să fie bagatelizat riscul asupra sănătății".

Așa o fi? Așa n-o fi? Cine să fie oare acești lideri "perfizi"? Guvernanții Suediei, care au ales să purceadă pe alt drum decât majoritatea celorlalte conduceri europene, dându-le idei multora în UE - și e altă discuție dacă pe drept sau ba ? Ce e cu "importul" deplâns de liderul dâmbovițean? Oare românii nu-și pot elabora propriul coronascepticism? Au oare nevoie să-l importe? 

Și dacă tot vorbim de exemple. Ce exemplu dă nominal "liberalul" Ludovic Orban din punctul de vedere al democrației liberale?  Nu e profund iliberal modul în care liderul român i-a condamnat pe sceptici?

N-au criticat oare președintele și premierul Românei, ambii produse premium ale PNL, paranoica și conspiraționista găselniță dragniotă a "statului paralel"? Să fie oare bine și adecvat ca liderul liberal al guvernului unei democrații liberale să opereze, nebulos, cu acuze generalizând abuziv și, nu mai puțin sulfuros, cu teorii dureros de asemănătoare celor ale conspirației?

Să nu știe oare Orban cât de periculoase sunt asemenea teorii pentru statele de drept, motiv pentru care democrațiile liberale care se respectă le deplâng și le combat, pe bună dreptate, în mod ferm?

Aberații germane

Orban nu e izolat în serioasa lui eroare. Europa e plină de alarmism strident. Uneori paranoid. La Berlin nu s-a criticat doar nepurtatul măștilor de către manifestanți în bună parte coronasceptici ori negaționiști ai pandemiei. Șefa SPD, Saskia Esken, a supralicitat nervos și masiv. Reprezentanta radicală a aripii stângi a partidului ei social-democrat, venerabil cândva, azi, cu ea în frunte, o formațiune de buzunar, i-a  înfierat dur pe demonstranți, insultându-i, deși au rămas pașnici. Afișându-și fără menajamente disprețul, Esken a declarat că la Berlin s-ar fi adunat "mii de covidioți". Șefa SPD a mai sugerat, contrafactual, că protestatarii (între care nu puțini de stânga) ar fi fost toți de extrema dreaptă. Ceea ce este demonstrabil fals.

De ce a mințit? De ce a uitat Esken că, acum câteva săptămâni, tot ea a reacționat radical diferit la demonstrațiile extremei stângi, derulate, în numele antirasismului, cu participanți ignorând și ei regula distanțării și a purtatului de măști? Pe ei, în furtunoase aplauze progresiste, șefa SPD i-a salutat și felicitat din inimă. Iar polițiștii berlinezi, altfel decât în prima zi de august, n-au primit ordin să le dizolve cu forța protestul.

De ce se contrazice Esken flagrant? De ce a înlocuit șefa SPD consecvența, logica, discursul argumentat și dezbaterea deschisă, în stare să convingă rațional, cu ofensa și polarizarea? De ce a  criticat ea poliția că n-a lichidat manifestația mai devreme, (deși  protestatarii nu obligaseră pe nimeni să participe la demonstrație, nepunând pe nimeni în pericol voluntar)? De ce în loc să intre într-un dialog, președinta partidului social-democrat învrăjbește, adâncind hăul, oricum imens, între diversele segmente apolitice, moderat politizate și hiperpolitizate ale societății germane? Crede ea oare că ostracizarea unor opinii răspândite în societate, pentru care zeci de mii de oameni au ieșit în stradă, contribuie la consolidarea periclitatei democrații?

Ghilotinarea democrației

Pare că unii dregători europeni clamează democrația fără să mai creadă niciun pic în ea. Sau detestând-o din rărunchi. Fiindcă, susținuți de o massmedie militantă, confundând jurnalismul cu activismul și reforma cu revoluția iacobină, acești politicieni au renunțat să mai practice democrația. Care implică dialogul și respectul față de adversarul politic. Mai grav, acești demnitari își închipuie că actuala criză le-ar justifica și legitima disprețul și comportamentul antidemocratic.  

Or, întrebarea nu e dacă virusul Corona reprezintă un risc și o primejdie. E clar că reprezintă ambele. Dar care e natura lor? Întrebarea, altfel spus, este ce ne amenință mai rău? E mai amplu riscul medical? Sau e rațional să ne temem mai mult de amenințarea economică, socială, psihologică și politică, punând în acut pericol democrațiile și societățile noastre civile?

Privite din acest unghi, cum oare să se interpreteze pornirile smintite ale unor politicieni de top? Dar statisticile contrazicându-le izbitor discursul, care ar trebui să anime la prudență, nu să fie panicard și să angoaseze durabil, promovând tiranic coerciția?

În răspăr cu opiniile oficiale prevalente în țări ca Germania și România par a fi datele culese cu privire la supra-mortalitatea europenilor. Supra-mortalitatea măsoară mortalitatea în exces înregistrată în raport cu valorile statistice așteptate. Mortalitatea suedezilor din intervalul primei jumătăți a acestui an s-a dovedit uimitor de moderată și comparabilă cu 2018, când a avut loc un val grav de gripă. Suedezii, singurii rămași acum fără un lockdown, par să se situeze în 2020, la capitolul mortalității la milionul de locuitori, mai bine nu doar decât germanii, ci și decât olandezii ori vecinii lor scandinavi finlandezi.

De ce nu se discută deschis și la obiect asemenea statistici, invalidând șocant narațiunile oficiale? Și chiar dacă nu credem, spre a parafraza o vorbă atribuită lui Winston Churchill, decât "statisticile pe care le-am falsificat noi înșine", un fapt e clar. Reacționând nervos la orice disidență, oricât de vagă, nu puțini dregători și formatori de opinie se autodiscreditează.

Concomitent, repetatele lor ieșiri nechibzuite descalifică și clasa politică din care fac parte, și presa, dacă, așa cum procedează o mare parte din massmedia mainstream din Germania, îi susține copios și prea puțin critic pe guvernanți. Această nesăbuință sporește, dincolo de pericolul pandemic și deasupra lui, riscurile politice planând de mult asupra democrațiilor. Care stau parcă să fie ghilotinate.