1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Ce conține Acordul de la Minsk?

Thoms Silja
16 iunie 2022

Ucraina a respins negocierile de pace cu Rusia după modelul acordurilor de la Minsk. Acest lucru înseamnă că acordurile existente rămân în vigoare. Ce înseamnă aceasta?

https://p.dw.com/p/4Ckkr
În pofida Tratatului de la Minsk, Ucraina a rămas scena unor tensiuni crescânde
În pofida Tratatului de la Minsk, Ucraina a rămas scena unor tensiuni crescândeImagine: Dogukan Keskinkilic/AA/picture alliance

Ucraina a respins o inițiativă de pace aparent planificată de cancelarul german Olaf Scholz, de președintele francez Emmanuel Macron și de șeful guvernului italian Mario Draghi. Conform planului, cei trei urmau să se consulte cu guvernul ucrainean joia aceasta pentru a discuta despre posibile negocieri de pace. Kievul le-a refuzat.

Potrivit unui purtător de cuvânt al guvernului, Ucraina se teme că reprezentanții occidentali ar putea încerca să obțină o reeditare a Minsk II. Între 2014 și 2015, scopul acestui acord a fost de a pune capăt războiului din estul Ucrainei. Din nefericire, în multe privințe înțelegerea nu și-a atins obiectivele. Însă ce s-a convenit de fapt în Acordul de la Minsk?

Obiectivele Acordului de la Minsk au fost ratate 

Procesul de pace care ar fi trebuit să pună capăt războiului civil din estul Ucrainei cuprinde două acorduri: protocolul de la Minsk, numit și Minsk I, și Minsk II. Referirile curente la acordurile de la Minsk au în vedere în principal Minsk II.

În 2014, Ucraina și separatiștii susținuți de Rusia au convenit asupra unui plan în 12 puncte, sub forma Minsk I, privind încetarea focului de-a lungul liniilor de contact, care au devenit astfel, de fapt, granița regiunilor separatiste. Totuși, acordurile nu au durat mult timp, ambele părți recurgând la violențe. 

După negocieri maraton, în anul următor, un alt acord, numit Minsk II, avea să aducă în sfârșit pacea și să pună capăt războiului care se intensifica în estul Ucrainei. Pachetul de măsuri urma să pună în aplicare acordurile din 2014. 

Acordul de Pace de la Minsk a fost semnat în 2015, în capitala belarusă Minsk, de Rusia, Ucraina, Franța și Germania. Deși, brusc, actele războinice s-au diminuat semnificativ, multe puncte ale acordului au continuat să fie puse în aplicare doar parțial.

Multe puncte divergente și nicio soluție concretă

Acordul de la Minsk 2015 - Vladimir Putin, Angela Merkel, Francois Holland şi Petro Poroşenko
Acordul de la Minsk a fost semnat de Rusia, Germania, Franța și Ucraina în 2015 -Vladimir Putin, Angela Merkel, Francois Holland şi Petro PoroşenkoImagine: Tatyana Zenkovich/EPA/picture alliance

În esență, acordurile includ o încetare a focului și retragerea armelor grele. În plus, ar urma să fie creată o zonă de securitate de-a lungul unei porțiuni de 400 de kilometri de la frontiera ruso-ucraineană, monitorizată de Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE).

Însă chiar și aceste trei puncte esențiale nu au fost respectate decât superficial în toți acești ani. OSCE a consemnat izbucniri violente recurente și lupte între părțile implicate în conflict. De asemenea, Kievul a acuzat Rusia că a permis ca arme și luptători să ajungă la separatiști prin zona de securitate de la graniță.

Totodată, schimbul de prizonieri și un acord de amnistie nu au funcționat așa cum se convenise. Cu toate că toți ostaticii și persoanele reținute ilegal de ambele părți urmau să fie eliberate, numai combatanții individuali, soldații sau activiștii au făcut obiectul schimburilor reciproce.  

Alte puncte cheie ale Acordului de la Minsk se regăsesc în înțelegerile privind o soluție politică la conflict, cum ar fi o reformă constituțională în Ucraina. Aceasta ar urma să descentralizeze Ucraina, între altele prin atribuirea unui statut special pentru regiunile separatiste disputate Donețk și Luhansk. Acestor zone urma să li se permită să mențină relații economice cu Rusia, în timp ce separatiștii se angajau să permită reintegrarea zonelor în statul ucrainean. 

Acestea și multe alte puncte din Acordul de la Minsk au fost considerate aproape imposibil de pus în aplicare din punct de vedere politic și, de fapt, nici nu au fost respectate.

De ce respinge Ucraina noile negocieri? 

În luna februarie a acestui an, președintele rus Vladimir Putin a recunoscut independența autoproclamatelor "republici populare" din estul Ucrainei, la scurt timp după ce declarase că Acordul de la Minsk a fost un fiasco. În februarie, liderul rus transmitea că Moscova a ajuns la concluzia că înțelegerea nu are nicio perspectivă. 

Consilierul președintelui ucrainean, Olekei Arestovici, se teme că politicienii occidentali din Germania, Franța și Italia ar putea încerca să încheie un alt acord de pace precum Minsk II în timpul vizitei lor la Kiev. 

"Ei vor invoca imperativul opririi războiului care provoacă probleme alimentare și economice, vor spune că rușii și ucrainenii mor, că trebuie să-i salvăm fața domnului Putin, că rușii au făcut greșeli, dar că trebuie să-i iertăm și să le dăm o șansă să revină în rândurile comunității internaționale”, a declarat Arestovici pentru ziarul german Bild.

Partea ucraineană mai spune că Putin a ucis oameni la Bucea ”iar Occidentul spune că ar trebui să îi facilităm o portiță de ieșire”. Astfel, Arestovici semnalizează că Ucraina nu este interesată de un acord de pace în conformitate cu acordul de la Minsk.

Potrivit președintelui francez Emmanuel Macron, Ucraina ar trebui să poarte la un moment dat discuții cu Rusia pentru a pune capăt războiului. Recent, liderul de la Paris avertiza că Rusia nu ar trebui să fie umilită în cadrul negocierilor ce ar urma după încheierea luptelor. Ucraina a reacționat sever la spusele președintelui francez.