Ce aduce nou planul de urgenţă al UE pentru aprovizionarea cu gaze? | Europa | DW | 18.07.2022
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Europa

Ce aduce nou planul de urgenţă al UE pentru aprovizionarea cu gaze?

Ce rost are planul de urgenţă al UE pentru aprovizionarea cu gaze, dacă această resursă nu este suficientă? Bernd Riegert ne oferă răspunsuri.

Gazoductul Nord Stream 1

Va relua Rusia livrările de gaze către Germania?

Dacă Rusia nu va relua livrările de gaze după încheierea lucrărilor de întreţinere la gazoductul Nord Stream 1, va intra în vigoare recomandarea UE pentru asigurarea aprovizionării cu gaze din anul 2017, cu o abreviere foarte potrivită: "recomandarea SOS" (Security Of Supply). Toate statele trebuie să dispună de planuri de urgenţă şi de un sistem de alarmă cu trei trepte. Dar nu toate guvernele statelor membre şi-au făcut temele până acum. 

Statele UE sunt împărţite pe grupe regionale, care împărtăşeşc riscuri comune. Un grup regional este de pildă constituit din ţările baltice şi Finlanda, care până acum au depins total de livrările de gaze din Rusia şi care în parte şi-au căutat deja alternative. 

Un alt grup este format din Portugalia, Spania şi Franţa, care până acum au importat puţine gaze din Rusia şi care nu ar fi afectate direct de o suspendare a livrărilor. În caz de criză statele membre sunt obligate să se ajute reciproc "solidar", deci să-şi livreze reciproc gaze şi să facă schimb de informaţii. 

Statele UE trebuie în plus să-şi umple capacităţile de stocare a gazelor la minimum 80 la sută din total înainte de începerea perioadei  de încălzire. Dar marea problemă este că livrările reciproce şi umplerea capacităţilor de stocare au devenit foarte dificile în condiţiile în care Rusia, principalul furnizor, nu mai livrează gaze, susţin numeroşi experţi şi politicieni. 

Ce rol joacă Germania pe piaţa gazelor din UE? 

Germania este principalul consumator de gaze din Rusia la nivel european şi o importantă ţară de tranzit a gazelor prin conducte, transportate prin Nord Stream 1 şi alte instalaţii. Dar ce s-ar întâmpla dacă Germania nu ar mai primi gaze din Rusia? Ar trebui ea să livreze şi altor ţări UE gaze pe care le cumpără, de pildă, din Norvegia sau Olanda, deşi suferă ea însăşi din cauza lipsei acestei resurse? 

Germania | Oţelăria ThyssenKrupp din Duisburg

Siderurgia este una din branşele germane ameninţate de penuria de gaze

Ministrul german al Economiei, Robert Habeck, negociază în prezent cu ţările vecine acorduri de solidaritate pentru livrări în caz de criză. "Trebuie să analizăm cazurile şi să stabilim ce exact se va întâmpla şi când. Deci, când se va decreta starea de penurie a gazelor, în ce ţări, în ce trepte, astfel încât să ştim exact ce se întâmplă", a declarat Habeck în timpul unei vizite la omologul său ceh, Josef Sikela.

Habeck a negociat un acord cu guvernul ceh. Penuria trebuie gestionată în comun, a subliniat el, astfel încât anumite state să nu fie afectate peste măsură de greu. Cehia, de exemplu, se aprovizionează cu gaze aproape exclusiv prin conducte care tranzitează Germania. Şi Polonia primeşte din Germania gaze importate din Rusia prin conducta Nord Stream 1. Elveţia importă sută la sută din necesarul de gaze prin Germania. 

Va funcţiona "solidaritatea" în UE dacă va fi vorba de gaze?

Reglementarea SOS a UE prevede că trebuie să li se ofere gaze doar ţărilor care au proclamat starea de avarie şi au făcut totul pentru a reduce consumul. Vânzarea şi cumpărarea gazelor vor fi reglemetate în continuare prin furnizorii de gaz, parţial privaţi, parţiali de stat, ceea ce constituie o procedură complexă în vremuri de criză. 

Plafonarea preţurilor, propusă de Italia, este respinsă de UE până în prezent, fiind considerată contraproductivă. Bulgaria, care este boicotată de furnizorul rus de energie Gazprom, aprovizionează Serbia şi Ungaria cu gaze din Rusia, prin gazoductul Turk Stream, care îi tranzitează teritoriul. Va rămâne totul aşa cum este în caz de criză? 

Ungaria a decretat deja stare de avarie şi toate exporturile de energie au fost interzise. Aşadar, Budapesta şi-a luat la revedere de la comunitatea "solidarelor". Georg Zachmann, expert în materie de energie în cadrul centrului de studii Bruegel din Bruxelles nu crede că aceasta a fost o decizie înţeleaptă. 

"Pentru o ţară fără porturi, cu un consum de 10 miliarde de metri cubi şi capacităţi de stocare de doar trei miliarde de metri cubi, nu sunt sigur că aceasta este o decizie chibzuită", a postat el pe Twitter. 

Comisia Europeană a cerut de mult timp statelor membre să încheie acorduri reciproce de furnizări solidare, fiindcă nu există un mecanism central de ghidaj prin cote sau măsuri asemănătoare, aflat la îndemâna Bruxelles-ului. Până acum Germania a încheiat trei astfel de acorduri, cu Danemarca, Austria şi Cehia. Alte înţelegeri există între Lituania şi Letonia, Estonia şi Letonia, Finlanda şi Estonia, Italia şi Slovenia. 

Complexe sunt şi relaţiile de proprietate în cadrul distribuitorilor de gaze. În piaţa comună a UE participaţiile sunt adesea transfrontaliere. Astfel, statul finlandez este în parte proprietar al celui mai mare distribuitor de gaze din Germania. Întrebarea este: cinea salvează pe cine, dacă companii private ajung în situaţie de avarie? 

Eurodeputatul Markus Ferber

Markus Ferber: "Aşa nu vom putea trece prin iarnă!"

Problema principală nu poate fi rezolvată nici prin planuri ale Comisiei Europene şi nici prin coordonarea statelor membre, consideră eurodeputatul creştin-democrat Markus Ferber. Pur şi simplu gazele nu sunt suficiente. "Aşa nu vom putea trece prin iarnă", a avertizat  el la Bruxelles. 

Ce fac statele pentru a rezolva criza gazelor? 

Căutarea alternativelor este în toi. Ţările baltice şi Germania mizează pe mai multe gaze lichefiate din Orientul Mijlociu şi SUA, pentru care, în parte, este nevoie de construcţia unor terminale de descărcare. Italia cumpără contingente în Algeria şi Azerbaidjan. Totodată, gaze suplimentare din Norvegia, Regatul Unit, Algeria şi Olanda sunt cumpărate la preţuri din ce în ce mai mari. 

Totuşi, Comisia Europeană consideră că acestea nu vor fi suficiente pentru înlocuirea pe termen scurt a livrărilor de gaze din Rusia. De aceea Bruxelles-ul cere să se facă economie şi să se limiteze consumul de gaze în anumite instituţii publice. Mai nou, ministrul Habeck spune că nu este neapărat necesar ca gospodăriile private să aibă prioritate la livrările de gaze în faţa industriei, dacă situaţia va deveni extremă. 

Se schimbă normele UE? 

Comisia Europeană va prezenta săptămâna viitoare un plan de avarie. Acesta prevede ca producţia de curent prin termocrentralele pe gaze să aibă în condiţii extreme prioritate în faţa încălzirii locuinţelor private. Dar până atunci, consumatorii privaţi vor avea întâietate la livrare. 

Încălzirea locuinţelor

Vor mai avea întâietate consumatorii privaţi în faţa industriei la livrările de gaze?

Ministerul Economiei de la Berlin cere modificarea normelor UE în domeniu, fiindcă ele au fost scrise pentru întrerupererea pe termen scurt a livrărilor de gaze în unele state, şi nu pentru o penurie prelungită şi generală de gaze. Comisia Europeană vrea să fixeze la 19 grade Celsius încălzirea clădirilor publice şi firmelor. În planul ei de avarie, ea pleacă de la premisa că economii făcute la consum în gospodăriile private şi în firme ar compensa o treime din cantitatea nelivrată din Rusia. Dar ce se întâmplă cu celelalte două treimi? Miniştrii Energiei din ţările UE vor purta consultării pe acest subiect peste 12 zile, în cadrulul unei reuniuni extraordinare.