CCR şi desfiinţarea justiţiei româneşti

Superbă, nu doar înţeleaptă era fiica lui Priam şi sora eroului troian Hector, un bărbat adevărat. Dar frumoasa femeie a refuzat avansurile prea lubricului Apollo, iar zeul a pedepsit-o otrăvindu-i cadoul proorocirii, pe care de la acelaşi nedorit amorez refuzat şi rău perdant îl primise în dar. Timeo danaos et dona ferente. Fereşte-te de greci şi de cadourile lor, zice o vorbă, amintind de calul troian.

Nenorocira Casandrei? Vedea catastrofele înainte de a se produce şi-şi avertiza contemporanii. Dar Apollo, zeul luminii şi al artelor, o blestemase să nu fie crezută.

Unii observatori mai puţin întunericiţi decât contemporanii Casandrei au prevăzut şi înregistrat de mult punerea progresivă pe butuci a statului de drept cu ajutorul infiltrărilor pesediste de instituţii, prin cucerirea, demolarea sau izolarea lor. De pildă prin aruncarea în aer a DNA. Dar n-au fost crezuţi. Au fost consideraţi excesiv de prăpăstioşi. Astfel încât opoziţia şi-a permis să nu-i prea bage în seamă.

Preşedintele, izolat de pesedismul şi uselismul la care cotizase şi el, cândva, înainte de a-l ataca la baionetă, a preferat, prudent, să se îngrijoreze doar pas cu pas şi numai după revenirea din concedii. La rândul său, poporul nu s-a alertat decât punctual. S-a enervat, ce-i drept. Dar rău s-a înfuriat abia când puterea pesedistă a sărit calul cu OUG-uri antijustiţie prea gogonate, ca să nu provoace alarmă generală şi să nu scoată spontan în stradă sute de mii, determinându-i pe mulţi să ia cu asalt şi urnele.

Dar de făcut nu s-a făcut nici prin proteste nici prin alegeri mare lucru. S-a rămas cum s-a vorbit. Deturnarea unor instituţii ca a avocatului poporului şi a CCR s-a dovedit ireversibilă. Operaţiunea demolării statului de drept a continuat necurmat, pas cu pas şi riguros, efectuată fiind de greii PSD în Parlament şi în Guvern, cu complicitatea clienţilor şi slugilor lor infiltrate în instituţii cheie.

Mai nou, ca să fie pesemne siguri că mortul de la groapă nu se mai întoarce, o majoritate a judecătorilor CCR a mai dat o lovitură de pomină. Cadavrului justiţiei româneşti, cea asasinată legislativ de gaşca Rudotel, Iordache-altă-întrebare, Nicolae, Nicolicea şi stăpânii lor, precum şi, judiciar, de inşi ca Lia Savonea et comp, i s-a mai inoculat un ser mortal. Cireaşa fatală s-a plasat pe tort după un  lung cortegiu funebru de măsuri. Li se luase magistraţilor aerul prin anularea cooperării procurorilor cu serviciile secrete, prin amputări de coduri şi, toxic la maximum, prin politizarea Inspecţiei judiciare şi a SS, secţia specială de investigare a magistraţilor a căror desfiinţare o tot propun instituţii internaţionale de prestigiu, încă nepesedizate şi deci funcţionale, ca GRECO şi Comisia de la Veneţia, fără s-o impresioneze însă pe regina semnianalfabetă a baronilor roşii.

Dar fiindcă demersurile adoptate de regimul dragniot cu mâna marionetei-premier şi a altor miniştri n-au fost judecate de oligarhie ca suficiente spre a proteja definitiv şi irevocabil întreaga cleptocraţie, scutind-o de a da socoteală pentru jaful la scară naţională la care se dedau marii ei corupţi, au intrat în luptă şi agenţii PSD din CCR. Care cu majoritatea lor, au distrus sentinţele de fond adoptate de completele de trei judecători în procesele de corupţie aflate în curs. Marii mafioţi şi mituitorii lor răsuflă uşuraţi. Se pregătesc să achiziţioneze generoase daruri neotrăvite. În semn de eternă recunoştinţă, le vor dărui membrilor CCR care au avut bunătatea de a executa ordinul primit, scăpându-i de pedeapsa pentru prădarea românilor de la înălţimea funcţiilor lor publice.    

Cine profită de aiuritoarea sentinţă invalidând completele de trei judecători, pronunţată de pesediştii CCR Valer Dorneanu, Marian Enache şi nou-veniţii Gheorghe Stan şi Cristian Deliorga, cu complicitatea udemeristului Attila Varga? Profită pegra toată. Câştigă drojdia societăţii româneşti.

Au învins interlopii. Avantajată e întreaga mafie. Profită din plin mai cu seamă inculpaţii din categoria celor cu pâinea şi cuţitul. Care s-au căpătuit furând din greu din banul public spre a amplifica, astfel, subdezvoltarea şi sărăcia românilor. Condamnaţi sau pe cale de a fi condamnaţi fără drept de apel, ticăloşii se vor bucura de un nemeritat respiro. Ar urma să li se rejudece procesele. Şi n-ar fi exclus să beneficieze, graţie lungului răstimp de libertate dăruit lor de tovăraşii lor din PCR-ul rebotezat, de cadoul prescripţiei delictelor lor ruşinoase. În speţă, de impunitatea mult râvnită de hoţii miniştri şi primari. Şi încă nu e clar, vai, ce se va întâmpla cu sentinţele de condamnare definitivă.

S-a ajuns ca marii corupţi să nu mai poată fi condamnaţi în România. Ţara nu mai e, prin urmare, un stat de drept european. Sau o democraţie, precum cele ale aliaţilor occidentali ai ţării. Ci jenanta versiune contemporană a unui voievodat sclavagist sau feudal, stăpânit de baroni roşii, prieteni la toartă cu infracţiunea şi cu infractorii. Dar nu de azi de ieri e aşa.  

Că liderii PNL, Orban şi USR, Barna, condamnă bărbăteşte o decizie CCR pe care primul a numit-o ”stupefiantă”, cerând demisia imediată a judecătorilor CCR, e bine. Şi perfect justificat. Dar se ridică instantaneu întrebarea: n-ar fi trebuit să demisioneze de mult? Unde aţi fost domnilor, când observatorii deplângeau, scandalizaţi, feudalizarea ţării, fără să işte în partidele opoziţiei ecouri mai notabile decât cele absente ale proorocirilor Casandrei? De ce nu v-a cuprins ”stupefacţia” cu ani, cu luni şi săptămâni în urmă? De ce aţi reacţionat placid atâta amar de vreme? De ce nu v-aţi revoltat cu folos? De ce n-aţi obţinut demisia CCR deşi este de ani de zile "imperativă"? Şi de ce nu vă puneţi cenuşă în cap pentru că aţi ignorat vinovat "Casandrele" care v-au avertizat?