Cazul Stanislav Wielgus sau puterea exemplului personal

Cazul a aruncat biserica catolică poloneză într-o criză puternică: unul din cei mai înalţi demnitari, care ieri ar fi trebuit să fie confirmat în fruntea episcopiei Varşoviei, a colaborat cu fosta securitate.

Cu foarte puţin timp înainte de preluarea funcţiei Stanislaw Wielgus şi-a asumat trecutul, renunţând după săptămâni de presiuni şi noi dezvăluiri la conducerea bisericii catolice din Capitala Poloniei. Decizia merită respect şi recunoaştere. Un lider religos precum Stanislaw Wielgus ar fi afectat credibilitatea bisericii romano-catolice, devenind o adevărată povară pentru credinţă şi credincioşi.

Decizie corectă

Ar fi fost comparat cu fostul Arhiepiscop din perioada comunistă Stefan Wyszynski şi ar mai fi fost pus în acelaşi rang cu Papa Ioan Paul al II-lea, care a atacat constant regimul totalitar. Pe acest fundal, decizia lui Wielgus este cea corectă, chiar dacă ea vine cu întârziere.

Dezvăluirile de până acum arată că Wielgus nu a fost niciodată inflitrat al serviciilor secrete în sânul bisericii, ci, din contră, un reprezentat al clerului obligat să colaboreze cu securitatea.

Biserica a fost victimă a regimului comunist

Nimeni nu neagă această realitate, pentru a păstra realitatea istorică: în timpul Războiului Rece, biserica în Europa de Est a fost victimă şi nu făptaş. Indiferent dacă era vorba despre religia catolică, evanghelică sau ortodoxă.

Sute de preoţi, episcopi, călugări, călugăriţe sau pur şi simplu credincioşi au fost maltrataţi, închişi sau ucişi doar în fosta Uniune Sovietică în perioada stalinistă. Aşa numitele organe de conducere care au coordonat cele mai ample acţiune de tortură pe motive religioase erau reprezentate de KGB. Faptul că unii clerici au cedat în faţa presiunilor securităţii comuniste este de înţeles. Cei mai puţini oameni au trăsăturile unor potenţiali eroi.

Provocările viitorului

Între timp, comunismul aparţine trecutului. Bisericile privesc spre viitor şi au un viitor. Ele îndeplinesc importante misiuni morale în construirea societăţii democrate. Ele sunt sau ar trebui să fie o busolă morală pentru toţi cei care, după apusul socialismului, şi-au pierdut orientarea.

Aceste provocări pot fi duse la bun sfârşit, doar dacă însăşi biserica îşi stabileşte propriile măsuri morale. Mai exact – cine a colaborat cu securitatea, precum arhiepiscopul Wielgus, nu are dreptul la nici o poziţie semnificativă în ierarhia bisericească.

România şi Bulgaria ar trebui să urmeze acest exemplu

Pentru noile state membre ale Uniunii, România şi Bulgaria, ar trebui să se aplice acelaşi principiu: pentru numirea noului Patriarh ar trebui selectate doar persoane cu un trecut nepătat.

În Rusia, în poziţiile cheie din politică şi din societate sunt tot mai des numiţi foşti agenţi ai serviciilor secrete comuniste. În loc să se ruşineze de umbrele trecutului, aceştia caută, în faţa aparatelor de fotografiat şi de filmat, să se apropie de biserică.

Isus Christos înşuşi vorbea despre pericolul lupilor îmbrăcaţi în blană de oaie. Clerul rusesc ar trebui să nu uite această pildă a mântuitorului, acum mai actuală ca niciodată.