Cazul Țăndărei: ″Sunteți pe o pistă greșită, dragilor!″ | România | DW | 08.04.2020
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

România

Cazul Țăndărei: "Sunteți pe o pistă greșită, dragilor!"

Sociologul Gelu Duminică explică, într-un interviu pentru Deutsche Welle, unde ar trebui căutate rădăcinile răului uneia dintre cele mai sărace comunități din România.

Oamenii din Țăndărei nu au văzut de-a lungul vremii decât cum șmecheri altădată la fel de săraci ca ei au reuști să ridice vile cu porți din inox și să își aducă cei mai mari lăutari. "Bate-te cu acest model", spune sociologul Gelu Duminică. Este rezultatul cârdășiei în corupție între interlopi și autorități, acuză Duminică, într-un interviu acordat Deutsche Welle.

Deutsche Welle: Cum au ajuns lucrurile în situația în care se află acum, la Țăndărei?

Gelu Duminică: Este o disoluție de autoritate și ar fi fost culmea să se întâmple altceva. Ce să înțeleagă oamenii ăia din ordine sau disciplină? În condițiile în care acolo este anomie de multă vreme. Acolo șmecherii sunt șmecheri. Dacă au scăpat schimbând în acte un AK-47 în armă de vânătoare, stăteau ei în izolare? 

Da, anul trecut ne-au spus că aveau acte pentru acele arme care, totuși, sunt niște mitraliere, arme de război.

Și aveau pentru ele și permis de vânătoare. Oamenii ăia nu aveau cum să scape dacă nu beneficiau de superprotecție.

Cine pe cine protejează, de fapt?

Știi vorba aia românească – o mână spală pe alta și amândouă spală fața. Întrebarea este cine este fața! Cine e în spatele lor, cu adevărat? Primăria din Țăndărei a fost mereu atât de inocentă: "La noi? Trafic? Ferească Dumnezeu, nu se poate așa ceva!" Întrebați dacă nu au avut curiozitatea să afle de unde și-au construit brusc unii casele pe care și le-au construit, în Țăndărei, cei de la Primărie au spus că nu sunt în măsură să facă astfel de controale. N-au observat că le dispar sute de copii din comunitate? "La noi? Nu cred așa ceva!" La descinderile DIICOT din urmă cu zece ani, trei sferturi din autoritățile locale au fost săltate.

Între timp sunt liberi. Achitați.

Toți cei puși sub acuzare au scăpat. Ei, în momentul în care ai înfrânt statul, cine se mai ia de tine? Ce poate să-ți mai facă un polițist local căruia îi tremură chiloții când îl vede pe șmecher la masă cu primarul și cu fostul primar, care e adevăratul primar, bătându-se pe burtă unul pe altul? Cum să-i zică "Treci, bă, la izolare!"?

Cum se ajunge aici? Cum ajung să-i controleze?

Depinde cine pe cine controlează. Corupția endemică a generat ce a generat: haos. Acolo vorbim de un stat incapabil să impună norme și reguli. De instituții ale statului subjugate de niște șmecheri cu gulere albe. Nu trebuie să existe șmecheri cu tenul negru. Că șmecherii cu tenul închis erau puși cu botul pe labe de la bun început, dacă instituțiile acelea existau.

Instituțiile au lucrat acolo cu șmecherii cu tenul închis să facă bani. Pur și simplu. Să facă bani și să fie și mai tari pe putere. Bani și putere. Atâta vor. La nivel local, ăia sunt zeii. Mai ceva ca haiducii glorificați prin cântece. I-a înconjurat toată potera, au venit cu elicoptere, i-au băgat la zdup dar, când au întors ei flinta de trei ori, au scăpat de toți.

Nu s-ar fi putut dacă piramida nu ar fi fost coruptă până la vârf.

Absolut. Și acum se culeg roadele. Păi, ce ne așteptam, să respecte reguli? Au respectat legea până acum? Nu. Au fost acuzați de trafic, cămătărie, port de arme, tot ce vrei. Și au scăpat. De ce să respecte regula acum? În mentalul lor erau intangibili. "Nici măcar virusul nu poate să mă atingă, frățioare. Virusul ăla, când mă vede, fuge de mine, bă!" 

Ce nu au înțeles ei e că virusul ăsta nu are treabă cu șmecheria. Asta nu a înțeles nici ofițerul ăla care a infectat întregul spital Gerota, asta nu a înțeles nici martalogul ăla care plimba peștele în pungă, asta nu a înțeles nici managerul Râmbu de la Suceava – că virusul nu alege, nu spune "Bă, știi ceva?, ăsta e șmecher, eu stau cuminte". 

Problema lor, la Țăndărei, nu este că s-a închis orașul, ci că cei care controlează acum orașul nu mai sunt de-ai lor, sunt din altă parte și cu ăștia nu se mai pot juca, cum se jucau înainte.

Asta am vrut să aflăm de la primarul Nicoleta Toma, dar nu ne-a răspuns, așa că pun aici întrebarea: ce i-a făcut să se liniștească peste noapte?

Păi, tocmai asta. Nu mai au cui să își arate șmecheria. De data asta, statul e reprezentat de alți oameni. Jandarmii de acolo, în ciuda abuzurilor pe care le fac – și sunt multe abuzuri, multe – reprezintă un alt stat decât cel cu care ei au fost obișnuiți, ăla cu care se puteau bate pe burtă. Uite, cu ăștia nu se pot bate pe burtă. Încă.

Carantina la Țăndărei

Carantina la Țăndărei

Încă? Sună cinic.

Nu sunt cinic. Veneau de la Europol și ne făceau prezentări. Ne spuneau cu nume și prenume cine trece, cu câți copii trece, cu câți va trece luna viitoare. Da, au documente pentru ei. Din punct de vedere legal, poți să-i treci. Însă, pentru stat trebuie să existe ceea ce se numește sistem de avertizare timpurie și statul trebuie să se întrebe de ce? Există sistem de protecție socială, de protecția copilului, asistență socială, sistem polițienesc, sistem juridic, care ar trebui puse în funcțiune, astfel încât să vadă dacă nu cumva se comit abuzuri față de acei copii. Eu nu cred că totul este doar rodul incompetenței. În momentul în care eu, om politic, pun șeful poliției, șeful ăsta al poliției mă ascultă sau nu?

Dacă nu cumva șeful poliției schimbă oamenii politici.

Dacă nu cumva, sigur. Lucrurile acestea sunt atât de cangrenate încât generează situații cum este cea de la Țăndărei. Acolo nu este vorba despre etnia romă. Ci despre incapacitatea statului de a funcționa așa cum trebuie.

Se întâmplă și în cazul maramureșenilor din rețelele de defrișări ilegale. Aceeași relație cu instituțiile statului.

Sau a celor care sunt pe droguri, în afară. Că nu și-au făcut casele acelea doar din muncit în construcții. Vreau să atrag atenția: sunteți pe o pistă greșită, dragilor. E ușor să înjuri romii. Nu mă surprinde reacția unei părți din societatea românească. A unei părți din media. Ce mă surprinde, în schimb, este că oameni care clamează principii calcă pe ele. Fariseismul ăsta.

Este vreo ieșire?

Strachina este una din comunitățile cele mai sărace din România, menționate în documentele statului prin 1977, în Planul de Integrare Forțată a Țiganilor Nomazi, fix așa se numea el, promovat de Partidul Comunist. Sunt comunități la care sărăcia e la ea acasă. În mijlocul Strachinei era o școală, mică, vai de sufletul ei, care deservea undeva în jur de 200 și ceva de copii. A fost închisă pentru că a fost considerată școală segregată – pentru binele copiilor. Marea majoritate a copiilor a fost mutată, în scripte, în altă școală.

Doar doi sau trei s-au dus în realitate la cealaltă școală, pentru că autoritatea nu a pregătit sub nici un fel desegregarea. Cei care au abandonat mersul la școală au devenit carne de tun pentru traficanții care făceau bani de pe urma lor, pur și simplu. Oamenii de acolo nu mai aveau acces la educație formală, nici aia vai de mama ei cum exista înainte. Pentru ei, variantele erau să se ducă afară să facă bani sau… Sau?

Dar după ce s-au dus primii, s-au mai dus și alții și cu toții au fost exploatați, tratați ca sclavi…

Oamenii ăia nu se considerau sclavi. Considerau că muncesc.

Vedeau câți bani le trec prin mână și cât de puțini rămân la ei. Furau, cerșeau, veneau cu buzunarele pline, dar rămâneau cu mai nimic. 

Dar variantele sunt așa: continui să fac asta și primesc și eu câteva sute de euro sau mă opresc și fac ce? Școală nu am, să lucrez undeva. Nu pot să mă angajez decât necalificat, adică iau tot banii ăștia, dar muncesc de mă iau dracii. Sau muncesc ceea ce fac acum, peste câțiva ani, din sclav pot să devin sclav șef și peste zece ani de zile devin eu stăpân de sclavi. Au sentimentul de "voi fi promovat", ca să folosesc limbaj corporatist. "Acum sunt sclav, dar o să fiu vătaf și-o să-mi iau o casă și o mașină. Uite, cum a făcut și ăla." 

Vile spectaculoase la Țăndărei

Vile spectaculoase la Țăndărei

E vorba despre un model comunitar. Oamenii ăia nu au văzut altceva. I-au văzut pe șmecheri care erau la fel ca ei acum zece ani și care acum au porți din inox la casă. Porți din inox! Pot să le cânte cei mai mari lăutari. Capital simbolic. Sociologia dezvoltă capitole întregi pe tema asta. Bate-te cu acest model! Mai ales că la nivelul localității nu există alternativă. Nimeni nu le dă copiilor burse să rămână la școală. Nimeni nu face centre de zi pentru copii, să nu bată străzile, să nu fie luați de traficanți. Protecția copilului sau protecția socială nu face campanii la nivel comunitar.

Și în acest marasm instituțional, ce șanse de întrerupt spirala există?

În primul rând trebuie să rupi rețeaua. Și, atunci, să construiești alternative. Dar dacă nu rupi rețeaua… Mafia siciliană a pierdut teren când rețele puternice au fost demantelate. Dacă mafia locală există și este în putere și, mai mult decât atât, i se creează și aura de intangibilitate, despre ce vorbim? Toți cei care lucrează cu ei au acum sentimentul că nu li se poate întâmpla nimic. Mai mult decât haiducii: am scăpat, acum dăm în judecată la CEDO și le mai luăm și banii.

Bun, visăm puțin că avem instituții funcționale. Îi prind pe șefii mafiei de aici, la fel cum au demantelat structurile din sudul Italiei. Celor care rămân în urmă cum li se face inserția socială?

Politici coerente. Investiții serioase – în educație, pe termen lung, în ocupare, pe termen scurt. Asta a fost peste tot rețeta. Nu inventăm roata. Dacă nu oferim un alt fel de a gândi și a face, alte norme și valori prin sistemul de educație inițială și cel de educație continuă, nu reușim. Acolo, în Strachina, sistemul de educație inițială nu există. Acolo trebuie să aduci teme bune, centre de zi, asistență socială, ca să scoți cât mai mulți copii din capcana asta.

Cineva să vrea să facă asta…

E vorba despre o întreagă investiție. Mafia italiană a fost demantelată prin anii 80. Sudul Italiei era fieful lor. Iar în momentul de față este tot cea mai săracă regiune a Italiei. Lucrurile nu se realizează de azi pe mâine. Ai nevoie de două generații ca lucrurile să se schimbe. Prima generație încă a fost expusă la acele valori culturale adverse. A doua generație abia poate să gândească altfel. Minuni peste noapte nu se întâmplă niciunde. E un miraj cu care trăim aici, că s-ar putea.

Bine, din ceea ce acum societatea ar numi hoți, noi, aici, am făcut eroi populari. Haiduci. Oamenii de la Țăndărei sunt, la nivel local, eroi populari. Aud pe toată lumea: "Ce faceți voi, liderii romilor?" 

Ce-aș putea face? Ce aș putea eu să le spun? "Închide-ți, mă, afacerea aia care face – și nu glumesc – milioane de euro pe an." Că ce? Eu să intervin? La nivel de forță, influență, putere financiară, eu sunt o râmă față de ăla. Dar tu, cetățeanul Cristian, nu mă plătești pe mine să te apere de astfel de oameni. Plătești poliție, judecători, procurori – să-și facă treaba.

E foarte ușor să cauți responsabilitatea și vinovăția în rândul etniei. Nu e acolo, da? Nu e! Că și de Tender și de ăia care au devalizat Bancorex tot statul ar fi trebui să aibă grijă să mă păzească. Un stat deturnat de niște oameni care au ridicat corupția la rang de valoare. Să nu uităm că la noi se spune cam așa: "Să fure, bă, dar să-mi dea și mie." Foarte mulți români, dacă ar fi în poziții de rang înalt, ar face fix ceea ce acum condamnă. Uită-te la toți bugetarii ăștia care au muncit o viață întreagă la stat, directoraș, primar sau ministru, și sunt milionari. Sunt votați în continuare. Știi, noi categorisim furtul și corupția în funcție de etnie: țiganul fură, românul se descurcă.

Vă mai recomandăm