Cantitatea de lichid preluată la infecţiile căilor respiratorii

Cunoaştem cu toţii recomandarea de a bea mult lichid atunci cînd suntem răciţi. Se consideră că, datorită febrei, a transpiraţiei abundente, prin tuşit, strănut, lăcrimat, corpul pierde mai mult lichid ca de obicei şi că acesta trebuie înlocuit. Se mai crede că un consum crescut de lichide ajută la fluidizarea secreţiei protectoare a mucoaselor.

Cercetători australieni de la Universitatea Queensland au căutat în literatura de specialitate, dar nu au găsit studii care să dovedească influenţa asupra organismului a cantităţii de lichid preluat în cazul răcelilor. Chris del Mar şi colegii lui au întreprins cercetări care i-au dus la concluzia că un surplus de lichide poate mai mult dăuna decît folosi. Aceasta, mai ales atunci cînd sunt afectate regiunile profunde ale aparatului respirator, cu alte cuvinte la bronşite şi pneumonii. La pacienţii cu astfel de infecţii, producţia crescută a unui hormon împiedică eliminarea lichidului prin rinichi. Dacă pacientul bea prea mult lichid, acesta se acumulează în corp, consecinţa fiind o scădere prea mare a concentraţiei de săruri în sînge. Teoretic, procesul fiziologic poate duce la irascibilitate, buimăceală sau, în caz extrem, la letargie. Această reacţie a organismului nu are loc în cazul infecţiilor inofensive ale căilor respiratorii superioare, dat fiind că atunci nu au loc modificări ale hormonului antidiuretic.

Specialiştii australieni, care au comunicat rezultatul cercetării lor în ”British Medical Journal”, consideră că pacientul trebuie să bea atît lichid cît îi semnalizează corpul prin senzaţia de sete.