Calvarul mexicanilor repatriați

În SUA lucrase ilegal ca muncitoare într-o fabrică, în Ciudad de Mexico a pus bazele unei afaceri start up. La prima vedere povestea Anei Laura López este una de succes.

În fiecare săptămână întâmpină persoane repatriate din Statele Unite în cafeneaua pe care a deschis-o în apropierea aeroportului Benito Juárez din capitala mexicană. Ana Laura López e șefa unei organizații menite a veni în ajutorul mexicanilor expulzați, cu numele semnificativ "Deportados unidos en la lucha" (Expulzați uniți în luptă). Împreună cu alți mexicani repatriați ea se ocupă și de tipografia "Deportados Brand", în care sunt imprimate foarte căutatele tricouri cu inscripții anti-Trump.

După 15 ani petrecuți în SUA, López a reușit un nou început în țara de origine. Dar asemenea povești de succes vor rămâne, probabil, doar excepții pe viitor. Mexicul abia dacă mai poate face față problemei reintegrării celor reveniți din SUA.

Expulzați și apoi respinși

Dacă programul american de protecție a imigranților care la sosirea lor în SUA erau minori - așa-numiții "dreamers" - expiră, conform prevederilor, pe 5 martie anul curent, atunci s-ar putea isca un adevărat haos. Căci pentru reintegrarea a sute de mii de mexicani repatriați, țara latino-americană nu dispune de programele necesare.

Luicy Pedrosa, expertă în probleme legate de migrație la centrul de studii latino-americane GIGA din Hamburg, consideră că guvernul mexican ar fi trebuit să întreprindă mai mult în vederea facilitării integrării celor expulzați. În fond, atrage ea atenția, problema nu e nouă. Deja din anul 2008, autoritățile SUA decid expulzarea a aproximativ 300.000 de persoane pe an.

Sărăcie în propria țară

"Unul din motivele pentru care statul mexican face așa de puțin pentru repatriați este sărăcia", apreciază Pedrosa. "Nu poți să le spui celor 40 de milioane de mexicani care trăiesc sub limita sărăciei că acum vor fi sprijiniți mai întâi cei expulzați și nu ei."

Deocamdată ajutorul autorităților mexicane pentru cei repatriați constă în standuri cu material informativ pe aeroporturi și în autogări. Există și programe care prevăd ajutoare financiare pentru acoperirea costurilor de călătorie spre locul de origine și aprovizionarea, în situații de urgență, cu apă și alimente.

"Dar aceasta nu înseamnă reintegrare", mai spune Pedrosa. Căci așa-numiții "dreamers" au adesea probleme de altă natură. Mulți vorbesc perfect limba engleză, dar nu la fel de bine spaniola. În plus, în Mexic nu dispun de aceleași rețele sociale și nu se simt deloc "acasă", atrage atenția cercetătoarea de la institutul hamburghez.

Se întorc și persoane bine calificate profesional?

Special pentru acești "dreamers", senatul mexican a adoptat, cu un an în urmă, inițiativa "Monarca", ce poartă numele unei specii de fluturi pe cale de dispariție, care zboară an de an din Mexic până în Canada și înapoi. Scopul acestei inițiative este informarea imigranților cu înaltă calificare profesională în consulatele mexicane din Statele Unite asupra situației și șanselor de pe piața muncii din Mexic. Dar lucrurile nu funcționează în realitate așa cum s-a dorit. Imigranții mexicani se plâng între altele de o excesivă birocrație, de taxe prea mari pentru eliberarea documentelor necesare și de lipsa de ajutor juridic și vizând acoperirea costurilor de transport în cazul reîntoarcerii în Mexic.

"Abia dacă există ajutor pentru cei care se întorc", confirmă și Ana Laura López, expulzată din SUA pe 30 septembrie 2016. Cei care se întorc au nevoie, de pildă, de o asigurare medicală, de un acoperiș deasupra capului și de sprijin dacă vor să deschidă o afacere proprie, explică López.

Ciudad de Mexico - un model

Lopez a avut noroc și pentru că s-a adresat ministrului Muncii în guvernul regional din Ciudad de Mexico, politicienei de stânga Amalia García Medina, care îi ajută pe cei repatriați. Cu date necesare de contact, cu sume mici de bani și programe de reintegrare. Dar numai 500 de mexicani repatriați participă la aceste programe - o cifră infimă dacă ne gândim că numărul celor care revin anual în Mexic se ridică la aproximativ 300.000. În metropola mexicană există 16 de oficii destinate noilor sosiți, iar bugetul avut la dispoziție se ridică la echivalentul a doar 24 de milioane de euro.

"E extrem de greu să te întorci și să regăsești o țară care, din păcate, abia dacă s-a schimbat", subliniază Ana Laura López într-un interviu acordat Bloomberg TV în Mexic. "Dintr-o dată îți lipsesc lucruri care ți se păreau de la sine înțelese, cum ar fi un pat, o cană de cafea, un frigider sau o pernă."

Cel mai mult, însă, Anei Laura López îi lipsesc copiii, de care a trebuit să se despartă: "E absolut brutal cum familiile sunt rupte în două". Singura consolare a ei e că mulți dintre cei repatriați își unesc forțele. "Luptăm", spune López, "pentru ca Mexicul să devină o țară din care oamenii să nu mai fie nevoiți să emigreze".

Astrid Prange/ maw