Cât de periculoase sunt șicanele Rusiei în Marea Neagră și ce-ar trebui să facă România | România | DW | 05.02.2021
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

România

Cât de periculoase sunt șicanele Rusiei în Marea Neagră și ce-ar trebui să facă România

Provocările Rusiei în Marea Neagră sunt permanente, iar filmarea de zilele trecute arată odată în plus că șicanele comandate de la Kremlin ar putea să se transforme oricând, intenționat sau nu, în ceva foarte complicat.

Distrugătorul american Donald Cook (imagine de arhivă: 14.04.2014)

Distrugătorul american Donald Cook (imagine de arhivă: 14.04.2014)

În clipul video se poate vedea un avion de luptă rusesc zburând la mică distanță de distrugătorul american Donald Cook, aflat în apele internaționale, într-un exercițiu militar destinat „să asigure securitatea și stabilitatea” în zonă și să le dea „încredere” aliaților din regiune, după cum au explicat oficialii americani.

De ani de zile, avioanele rusești trec razant pe lângă spațiul aerian al României sau chiar îl violează intenționat, instigându-i pe piloții americani, britanici, canadieni, italieni, care patrulează, sau se apropie prea mult de navele americane. Moscova testează în acest fel nu doar răbdarea României, ci și pregătirea militarilor NATO aflați în Marea Neagră pentru exerciții sau trimiși aici pentru a veghea granița de Est a Alianței Nord Atlantice. Dacă cineva stă mai prost cu nervii și ripostează, se poate ajunge la un casus belli, adică la un pretext pentru o confruntare armată.

Nici NATO și nici statele riverane nu au strategii de securizare a Mării Negre sau de apărare, în cazul unei eventuale agresiuni. La ultimele întâlniri la nivel înalt ale Alianței au fost decise doar măsuri de descurajare și de adecvare a situației din Marea Neagră, dar nimic concret pentru a opri avansul Rusiei, pentru a construi un cordon de izolare a mecanismelor militare sofisticate pe care le poate folosi Rusia.

Marea Neagră este un spațiu în care, oricând, poate exploda un nou conflict, cum a fost cel din Georgia, în 2008, în timpul căruia Rusia a bombardat portul georgian Poti, iar Turcia le-a interzis americanilor să treacă prin Strâmtori cu navele spital pentru a da o mână de ajutor. Sau cum a fost cel din Crimeea, în 2014, unde nu s-a tras niciun foc, pentru că peninsula a fost cedată fără luptă.

Echilibrul strategic din Marea Neagră s-a schimbat după anexarea Crimeei, iar Rusia poate, din nou, controla aproape întreaga regiune pontică. Până în 2014, spațiul ei de manevră era restrâns la o bucată scurtă de litoral, de aceea  și-a instalat arme sofisticate cu ajutorul cărora să supravegheze din Novorossiisk intrarea în Marea Neagră. Rusia avea un contract serios cu Ucraina pentru menținerea unei părți din flota sa militară la Sevastopol, dar odată cu venirea la putere a unor lideri pro-occidentali, la Kiev, situația putea să-i scape de sub control. 

Până în 2002, când Bulgaria și România au fost invitate să adere la NATO, Federația Rusă încă mai avea speranțe că poate controla Pontul Euxin. Apoi, după 2008, când la Summitul NATO de la București s-a decis crearea unei anticamere pentru Ucraina și Georgia, Moscova a înțeles că Marea Neagră ar putea deveni o Mare NATO, așa că s-a pregătit cu un scenariu de extindere pentru această situație, scenariu pe care l-a pus în operă în martie 2014, când a luat Crimeea și a destabilizat estul Ucrainei. În același timp, Moscova și Ankara au avansat mult în amiciția lor și loialitatea Turciei față de NATO a devenit îndoielnică. 

Sancțiunile occidentale împotriva Rusiei nu au descurajat tendințele ei imperiale și nici măcar opozanții președintelui Vladimir Putin n-ar vrea să schimbe direcția. Alexei Navalnîi a spus încă din 2014 că nu ar fi de acord să dea înapoi Crimeea, fiindcă peninsula „aparține Rusiei”. 

Acesta ar fi fost primul test pentru un nou lider care s-ar putea instala la Kremlin, să renunțe la conflictele înghețate din jurul Mării Negre și să demonstreze că Moscova acceptă că relațiile internaționale sunt guvernate de reguli. 

Între timp, instigările Rusiei continuă aproape zilnic în regiunea pontică, iar în localitățile de pe coasta Crimeei au fost aduse arme sofisticate, inclusiv sisteme de rachete cu bătaie lungă, iar flota rusă de la Marea Neagră are fregate noi, purtătoare de rachete Kalibr, pe care le-a testat acum doi ani, pentru a demonstra că o astfel de rachetă parcurge în circa două minute mai mult de 250 de kilometri înainte de a-şi atinge ţinta. Kalibr poate străpunge scuturile de apărare antirachetă, iar în Crimeea se află peste 100 de astfel de arme sofisticate.

România stă liniștită fiindcă se consideră în siguranță, câtă vreme soldații americani rămân la baza militară Mihail Kogălniceanu de lângă Constanța, iar navele NATO fac exerciții în Marea Neagră. Nu e clar, însă, de ce oficialii români nu încearcă să-i convingă pe liderii Alianței că e nevoie de o strategie de securizare a Mării Negre, semnată de liderii statelor NATO, cu obiective, termene și angajamente.

Generalul american, Phillip Breedlove, fost comandant suprem al forțelor NATO în Europa, a vorbit de mai multe ori despre pericolul unui război în Marea Neagră, explicând că Rusia are aici capacități militare mai puternice decât cele ale Alianței.

Vă mai recomandăm