Cât de eficientă ar fi boicotarea jocurilor olimpice?

Chinezii care au urmărit în faţa micului ecran festivitatea de aprindere a făcliei olimpice nu au putut observa decât cel mult că şeful comitetului chinez de organizare a jocurilor olimpice, Liu Qi părea puţin tulburat. Ceea ce telespectatorul chinez n-a putut vedea e că în spatele său se afla un demonstrant. Televiziunea de stat chineză a pretins că imaginile sunt transmise în direct, dar în realitate şi-a rezervat puţin timp pentru a elimina secvenţele nedorite, pentru cenzură. Şi internetul funcţionează în aceste zile extrem de lent în China, totodată cu dese întreruperi.

Sloganul organizatorilor de la Beijing cu privire la mesajul ştafetei olimpice care ar reprezenta un „periplu al armoniei” contrastează cu realitatea ultimilor zile şi săptămâni din China: demonstraţiile din Tibet şi riposta violentă a autorităţilor chineze, eforturile conducerii comuniste de a prezenta chinezilor o imagine falsă asupra evenimentelor, interdicţia jurnaliştilor străini şi a turiştilor de a pătrunde în Tibet, sporirea numărului celor care se pronunţă pentru boicotarea jocurilor olimpice din această vară. Un lucru pare limpede: conducerea comunistă va eşua în tentativa sa de a prezenta ţara drept o naţiune modernă, deschisă. Beijingul acuză mediile occidentale de demararea unei campanii anti-chineze. Propaganda autorităţilor dă roade retrezind un vechi complex de inferioritate în rândul chinezilor.

Atari sentimente s-ar putea accentua dacă până la urmă s-ar decide boicotarea olimpiadei din China. Un lucru pe care nu şi-l doreşte nimeni. China a devenit între timp o ţară atât de importantă încât nimeni nu-şi doreşte izolarea acesteia în plan internaţional.

IOC respinge ideea boicotului nu numai pentru că ar pierde o afacere de miliarde ci şi pentru că aplicarea unei astfel de măsuri în 1980 şi 1984 nu a avut nici o urmare. În acelaşi timp sportivii ar pierde o importantă şansă de a se evidenţia după o muncă asiduă de ani de zile. Cu toate acestea IOC are responsabilitatea de a adopta o poziţie fermă faţă de conducerea chineză, mai ales pentru că în momentul de faţă şi în următoarele luni Beijingul are tot interesul să păstreze o relaţie bună cu acest comitet.