Când victima este bărbat: ”Mă simțeam ca paralizat” | Germania | DW | 05.11.2020
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Germania

Când victima este bărbat: ”Mă simțeam ca paralizat”

Nu doar în Germania, cam 20 la sută dintre victimele violenței domestice sunt bărbați. Până în prezent, ofertele de sprijin pentru aceștia sunt deficitare. Uneori, bărbaților nu li se recunoaște vulnerabilitatea.

Tami Weissenberg

Tami Weissenberg

Totul a început cu un gând tipic masculin: ”Eu sunt salvatorul ei”, și-a spus Tami Weissenberg, după ce a cunoscut femeia ce avea să-i devină parteneră. Ea îi povestește despre faptul că a cunoscut pe propria piele violența, fiind bătută de fostul partener. I-a mai spus și că o apasă nefericirea. Bărbatul, atins de sinceritatea ei, dorește să-i arate că bărbații pot fi și altfel. Atenți, așa cum este el. Cei doi încep să își ducă viața împreună. Încep deja micile dependențe de zi cu zi. La fel și primele probleme.

”A început când am plecat în vacanță la un hotel care nu îi satisfăcea așteptările”, spune Weissenberg. ”Ea pur și simplu nu a vrut să plătească. A spus că trebuie să-o ajut, să merg la managerul hotelului și să-i spun că hotelul este o budă infectă. Am refuzat să fac acest gest, fiindu-mi rușine să-l insult în felul acesta pe acest om. În schimb, m-am suit în mașină și am lăsat-o să se descurce singură. După ce s-a întors, au urmat palme și țipete. Mi-am spus: ”Nene, data viitoare nu-ți mai permiți să nu-i ții isonul”. 

”Mă simțeam de parcă eram sluga ei” 

Prietena ei încearcă să justifice purtarea femeii amintind de copilăria dificilă a acesteia: lipsa afecțiunii părintești, condițiile instabile. Weissenberg acceptă explicația, iar dependența crește tot mai mult de-a lungul anilor. ”Mă simțeam ca un servitor, care trebuia să-i facă pe plac. Asta conta cel mai mult: să fac pe plac. Neapărat, să fac pe plac”. 

Tami Weissenberg, agresat de partenera de viață

Tami Weissenberg, agresat de partenera de viață

Numai că bărbatul nu face pe placul partenerei. Nu suficient. Așteptările acesteia cresc. La fel și excesele violente. Tami Weissenberg ajunge la spital cu fracturi și tăieturi. Totuși, bărbatul nu se apără, nu lovește. Alege să se retragă în el însuși. 

Bărbații vulnerabili nu corespund normelor sociale

În situația lui se află anual în Germania cam 26.000 de bărbați, potrivit rapoartelor oficiale. ”Cine poate crede un bărbat care spune că ia bătaie de la soție?”. În definitiv, bărbatul vulnerabil, care nu-i făptaș, ci victimă, nu se încadrează în normele sociale. 

Acest lucru este confirmat și de cercetarea savantei Elizabeth Bates de la Universitatea din Cumbria, Marea Britanie: ”La televizor și în programele de comedie, violența împotriva bărbaților este un mediu plin de umor. Putem să râdem de violența pe care o exercită femeile împotriva bărbaților, dar acest lucru are consecințe”. 

Cercetările lui Bates arată că, pe fondul acestor percepții sociale, bărbații nu se consideră victime ale violenței domestice. Costurile pentru bărbații afectați sunt enorme: ”Ei descriu probleme de sănătate mentală și fizică de lungă durată ca urmare a experienței prin care au trecut”. 

Elizabeth Bates, cercetătoare

Elizabeth Bates, cercetătoare

Pentru Tami Weissenberg, nu loviturile au fost partea cea mai nefastă a relației, ci violența psihologică, ce s-a manifestat într-un mod mult mai profund: partenera lui pur și simplu îl șantaja. Când Tami încerca să obțină ajutor, ea inversa realitatea, susținând că el este vinovatul, nicidecum victima. Bărbatul este ca paralizat: ”Nu mai puteam face niciun pas. Mi-a fost frică să nu-mi pierd respectul în societate ori locul de muncă și să fiu perceput ca făptaș, nu ca victimă." 

Violența împotriva bărbaților: fenomen global

Cifrele arată că bărbații din întreaga lume trec prin experiențe similare. Potrivit statisticilor oficiale, în jur de 25 de procente dintre victimele violenței domestice din Mexic sunt bărbați. În Nigeria sau Ghana, șomajul și sărăcia sunt cauze frecvente ale atacurilor femeilor asupra partenerilor de viață. 

Ofertele de ajutor, în special pentru bărbați, apar lent. În Germania, prima linie națională de asistență telefonică destinată bărbaților agresați a fost dată în folosință abia în primăvara anului 2020. ”Bărbații caută un loc în care să poată fi ascultați și care să nu le dea senzația că sunt luați peste picior”.  

Cererea este mare. La fel ca Tami Weissenberg, mulți alți apelanți se află într-o situație aparent lipsită de speranță: ”Mulți bărbați care sună se tem de schimbare. Și se gândesc: dacă plec acum, soția mea mă va face praf”. De multe ori este vorba despre bărbați care sunt tați și se tem că ar putea pierde contactul cu copiii lor dacă abandonează o relație nefastă. ”Mulți nu se consideră victime ale violenței domestice”, spune Andreas Haase, de la organizația de consiliere a bărbaților ”Man-O-Man” din Bielefeld.  

Imagine caducă despre masculinitate

În ”închisoare”: Tami Weissenberg

În ”închisoare”: Tami Weissenberg

Unii cercetători și terapeuți de sex masculin consideră că bărbații trebuie eliberați din ”închisoarea” imaginii tradiționale a masculinității și să învețe că nu sunt singuri. Linia telefonică de asistență de la Bielefed își propune să îi facă pe apelanți să își conștientizeze statutul de victime. De obicei, aceasta înseamnă o enormă ușurare. Obiectivul lui Andreas Haase este ”ca bărbații să intre într-un proces care să le ofere mai mult spațiu de manevră. Și să își poată înțelege sentimentele”.

Convingerea că lucrurile nu pot continua ca până acum a apărut din senin în mintea lui Tami Weissenberg. Până la urmă, el și-a părăsit iubita peste noapte. Pur și simplu nu s-a dus acasă după serviciu.

Contactul nu este rupt niciodată

Numele său, Tami, este un pseudonim. Angajat al unei companii mijlocii, Tami nu dorește să-și regleze conturile cu fosta sa iubită. Nu vrea să o tragă la răspundere, să o acuze. ”A suferit într-adevăr o mulțime de pierderi și de momente dezolante. Iar visul ei a fost să compenseze toate acestea cu bunuri materiale. Trebuia întotdeauna să primească admirație. Și acest lucru a devenit o dependență. În consecință, s-a temut grozav de mult să nu piardă aceste lucruri”. 

Pentru Weissenberg, esența dezbaterii despre violența domestică nu rezidă în opoziția dintre bărbați și femei. Atât el, cât și numeroasele centre de consiliere pentru bărbați subliniază în mod repetat că, în cele din urmă, femeile sunt mult mai susceptibile de a fi victime ale violenței domestice și că urmările sunt adesea mult mai dramatice pentru acestea. 

Acesta mai crede că mișcarea femeilor și lupta lor pentru egalitate au făcut posibilă și conștientizarea violenței împotriva bărbaților. Pentru că femeile au început să pună la îndoială rolurile celor două sexe cu mult înainte de bărbați. Pentru Weissenberg această luptă nu s-a terminat încă.