Bush în Germania

La finele prezenţei sale în Germania şeful statului american şi gazda sa, cancelarul Angela Merkel au susţinut o conferinţă de presă comună.

Într-o atmosferă amicală, dar nu tocmai foarte călduroasă, liderii celor două puteri occidentale s-au întreţinut la palatul Meseberg din Brandenburg pe marginea celor mai fierbinţi subiecte internaţionale. În prim planul consultărilor s-au situat pericolul nuclear iranian, situaţia din Orientul Apropiat şi Mijlociu precum şi schimbările climatice. Ambii lideri s-au exprimat în favoarea sporirii presiunilor exercitate asupra Teheranului astfel încât Iranul să pună capăt oricăror eforturi care ar putea duce la fabricarea bombei atomice.

În context şeful Casei Albe n-a exclus alternativa militară. „Ne menţinem deschise toate opţiunile. În ce mă priveşte însă, am optat, în primul rând, în favoarea unei rezolvări diplomatice a litigiului”, a spus Bush, potrivit căruia, „calea cea mai bună de obţinere a unei atari soluţii este cooperarea cu partenerii Americii”. Mesajul transmis Iranului, a adăugat el, e clar. „Există pentru iranieni un drum mai bun, decât cel al izolării, care-i ameninţă dacă nu pun capăt îmbogăţirii uraniului”.

Şi Angela Merkel a subliniat, la rândul ei, că Iranul se confruntă cu riscul unor noi sancţiuni, de pildă în domeniul bancar, dacă nu satisface revendicările comunităţii internaţionale. Importantă, din unghiul cancelarului, este acţiunea solidară a Comunităţii Internaţionale.

Întrebată dacă ia în considerare opţiunea militară, Merkel şi-a reiterat punctul de vedere, afirmînd că ea, una mizează integral pe cartea diplomaţiei. „Cred că presiunea diplomatică a şi început să dea roade. Premisa succesului rămâne însă acţiunea concertată a Comunităţii Internaţionale, atât la nivelul UE cât şi al Naţiunilor Unite”, a precizat cancelarul. Merkel a evocat deopotrivă necesitatea impunerii sancţiunilor adoptate până acum şi eventualitatea adoptării unora suplimentare, în măsura în care cele dintâi nu funcţionează.

„Germania”, a mai spus ea pe de altă parte, „e gata să pună umărul la reconstrucţia civilă a Irakului”. Întrucât chestiunea irakiană a constituit mărul discordiei dintre americani şi o parte din vesteuropeni, Bush a fost întrebat dacă regretă intervenţia militară, care a dus la înlăturarea dictaturii lui Saddam Hussein. Răspunsul preşedintelui american a fost cât se poate de tranşant. „Nu regret defel, devreme ce lumea e mai sigură fără Saddam”, a subliniat el. Bush a admis că n-a utilizat retorica optimă spre a justifica recursul la forţă, campania militară devenind însă inevitabilă odată epuizate resursele diplomatice. In plus, Bush a scos în evidenţă uriaşele progrese realizate în ultima vreme în Irak.

Şi în sfera ecologică liderii celor două puteri occidentale s-au arătat a fi în mare măsură pe aceiaşi lungime de undă, Bush elogiind eforturile ecologice ale Angelăi Merkel. Întâlnirea la vârf americano-germană s-a încheiat aşadar fără divergenţe majore, deşi, cu excepţia cancelarului, virtual toţi reprezentanţii clasei politice germane s-au exprimat în termeni negativi şi foarte negativi cu privire la bilanţul erei Bush.