Bugetul care prepară ruperea coaliţiei

Linia adoptată de guvernul Ponta contrazice în bună măsură programul cu care USL a câştigat alegerile. Pe de o parte, aflăm într-adevăr o consecvenţă care merită o menţiune: salariile au crescut şi continuă să crească, ceea ce satisface aşteptările unei părţi însemnate din populaţia ţării. Premierul a dat măsurilor economice anunţate o interpretate politică apăsată, vorbind de îndreptarea „nedreptăţilor sociale” care s-au produs în ultimii ani. Pe de altă parte însă orientarea către bussines a guvernului pare să fie mai curând efectul unei iluzii optice. Susţinerea unui proiect ca Roşia Montanü nu poate ţine loc de politici liberale. De fapt nu e niciun progres liberal în afacerea RMGC. O companie obţine de la stat monopolul exploatării miniere într-o anumită zonă şi se poartă discreţionar (protecţionist), interzicând orice altă activitate economică (vezi prevederile referitoare la zonele monoindustriale). Minerii care se bucură de această evoluţie a lucrurilor ignoră că salariile lor vor fi ele însele dictate fără drept de recurs de companie, căci orice alternativă economică a fost deja eliminată sau compromisă în bună măsură. Odată ce exploatarea va începe, generozitatea companiei va seca. Dar mai ales o asemenea exploatare nu are darul de a stimula economia locală, aşa cum o face o uzină de automobile, de exemplu, care creează în jurul ei o reţea întreagă de furnizori de diferite mărfuri şi care impune, totodată, investiţii publice în infrastructură. Guvernul trebuie să fie cu totul disperat dacă ia în calcul o asemenea afacere ca „ersatz” pentru lipsa intrărilor de capital. A fi bussines oriented, cum îi place primului ministru să spună, înseamnă să creezi acele condiţii pentru ca un număr cât mai mare de afaceri să poată fi iniţiate şi nu să faci înţelegeri exclusive.

De fapt, de la instalarea sa, guvernul Ponta nu a luat nici cea mai mică măsură pentru încurajarea afacerilor sau pentru atragerea investiţiilor străine. La fiecare buget se discută despre conservarea cotei unice şi de fiecare dată cînd ea pare, în fine, „salvată” guvernul poate părea mai liberal decât este. În schimb, mediul de afaceri este la fel de sufocat de birocraţie la fel ca şi până acum şi ameninţat de impozite tot mai numeroase. Scăderea TVA la pâine este iarăşi o măsură doar aparent liberală, căci ea pare mai curând să favorizeze pe cineva distorsionând piaţa liberă.

Bugetul pe 2014, aşa cum a fost el schiţat după discuţiile cu FMI, confirmă şi mai puternic direcţia aceasta nefavorabilă economiei prin taxarea suplimentară a consumului de carburanţi (accize mărite cu 7 euro cenţi pe litru). Efectele negative se vor răspândi în întreaga economie.

Este adevărat că nu putem vorbi în termenii catastrofali în care vorbesc unii militanţi ai opoziţiei parlamentare, căci, în cele din urmă, bugetul propus de guvernul Ponta îşi propune să reducă deficitul bugetar la 2,2% din PIB (pe potriva tratatului de guvernanţă fiscală) să reducă inflaţia şi să continue reformele structurale. Privită în termeni macroeconomici, propunerea guvernului pare foarte bună şi s-a bucurat deja de aprecierea creditorilor oficiali. Dar cu asemenea bugete corecte, România riscă pur şi simplu să se întoarcă mereu la dilemele din ultimii ani, riscă să se învîrtă în cerc fără să facă nici cel mai mic progres.

Dacă va continua această linie, guvernarea actuală îşi va crea singură premisele ruperii coaliţiei. După doi ani de stagnare economică şi împovărare fiscală, liberalii vor fi nevoiţi să iasă de la guvernare, căci altfel se vor atrofia complet alături de un partener politic care va tinde de pe acum să demonstreze că are interese foarte diferite.