1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Bucurie şi o Germanie solitară

VD10 noiembrie 2014

Presa germană şi internaţională consemnează pe larg evenimentele dedicate aniversării a 25 de ani de la dărâmarea Zidului Berlinului. Unde se află Europa astăzi şi, mai ales, Germania?

https://p.dw.com/p/1Dkty
Imagine: Reuters/Fabrizio Bensch

În Polonia, cotidianul Gazeta Wyborcza scrie că Germania încă nu a reuşit, după mai bine de două decenii, să învingă umbrele trecutului. Nostalgiile legate de RDG încă mai dau târcoale multor politicieni de la Berlin, scrie ziarul sus-menţionat:

"Politicienii Stângii continuă să apere moştenirile RDG. Ei protestează, vocal, când fostul stat comunist german este catalogat drept samavolnic. Nostalgia - estalgia - este în floare. Majoritatea est-germanilor nu doreşte să îşi încheie socotelile cu fosta RDG, nu cumva să se deschidă răni dureroase. În schimb, vest-germanii, pur şi simplu nu sunt interesaţi de depăşirea trecutului. Studiile sociologice confirmă că stereotipiile de tip "estic" şi "vestic" sunt încă adânc sedimentate în mentalul colectiv", scriu jurnaliştii polonezi.

Corriere della Sera subliniază importanţa evenimentului:

"A fost, fără îndoială, o zi a speranţei, a discursurilor oficiale care au reflectat sentimentele oamenilor. Amintirea unei epoci dureroase trebuie pusă în slujba viitorului. La 25 de ani de la căderea Zidului, lumea se confuntă cu divizări şi crize noi. Revoluţia paşnică a purtat în ea formidabila forţă a exemplului. Celebrarea de la Berlin a fost marcată din plin de acest mesaj", relatează ziarul din Italia.

Mai puţin optimist, cotidianul Frankfurter Allgemeine Zeitung dedică un amplu comentariu căderii zidului şi face un bilanţ al ultimilor 25 de ani, din perspectivă germană.

"Germania se află acum într-o situaţie pe care, nu demult, am fi catalogat-o drept precară. Ea nu are o relaţii bune cu niciunul dintre partenerii şi aliaţii importanţi, fie ei din Europa sau de cealaltă parte a Atlanticului. Această stare de lucruri pare mai evidentă ca niciodată mai ales în privinţa relaţiilor germano-americane. Ruptura cauzată de războiul din Irak nu a fost remediată nici până acum. Vremurile confruntărilor deschise, pe faţă (vezi Libia sau politica fiscală) oscilează cu faze în care colaborarea între cele două părţi chiar are loc (de pildă, lupta împotriva "Statului Islamic").

Cele mai mari fisuri sunt însă fără îndoială cele cauzate de scandalul NSA, speranţa conducerii Germaniei fiind că SUA va trata Berlinul la fel de bine ca pe alţi aliaţi. Faptul că Berlinul a solicitat "prietenie", iar americanii n-au vorbit decât despre un parteneriat, arată, dureros de clar, neînţelegerile privind natura relaţiilor bilaterale între SUA şi Germania. Se poate spune, cu maximă siguranţă, că Germania nu va deveni niciodată o a doua Mare Britanie. Nu pentru că n-ar exista suficiente valori comune, ci pentru că lipseşte încrederea de ambele părţi", scrie editorialistul FAZ.

Acesta continuă:

"În Europa, situaţia nu este defel roză. În trecut, orice împotmolire a motorului franco-german este privită cu îngrijorare. Astăzi, o atare problemă pare a fi mai degrabă o bagatelă. Germania are păreri complet diferite faţă de cele ale ţărilor mari din Europa.

Franţa şi Italia nu sunt de acord cu disciplina fiscală şi reformele solicitate de germani, iar Marea Britanie are o părere vădit diferită de cea a Germaniei în privinţa unităţii europene. În ambele state latine, mentalitatea privind economia şi stilul de viaţă al oamenilor este complet diferită de cea a germanilor. Faptul că guvernul german caută susţinere în Finlanda sau Olanda în contextul crizei monedei euro, arată cât de multe lucruri s-au pierdut. Pe vremea lui Kohl, se spunea că ţările mici trebuie aduse aproape, la masa celor mari. Acum, deseori, ţările acestea mici sunt singurii parteneri ai Germaniei", se mai poate citi în coditianul german.