Bruxelles, Katyn şi Fântâna Albă

Manifestarea comemorativă a fost organizată de trei deputaţi polonezi şi a fost dedicată accidentului aviatic de la Smolensk în care şi-a pierdut viaţa preşedintele Poloniei, Lech Kaczyński.

Cu un an în urmă, delegaţia oficială a Poloniei se îndrepta spre Katyń, unde urma să aiba loc ceremonia consacrată victimelor masacrului organizat de sovietici în martie 1940, dar avionul s-a prăbuşit cu puţin timp înainte de aterizare. Expoziţia a fost inaugurată în 12 aprilie, în prezenţa preşedintelui Parlamentului European, polonezul Jerzy Buzek.

Dar, spre stupoarea celor prezenţi, explicaţiile plasate sub fotografii erau acoperite cu o bandă roşie. În opinia chestorilor PE, fotografiile erau suficient de expresive ele însele şi nu aveau nevoie de comentarii.

Gestul a fost interpretat însă de participanţi ca o cenzură inacceptabilă şi cineva a desprins banda roşie, pentru ca a doua zi să descopere, cu îndoită uimire, că textul fusese reacoperit în cursul noţii cu o bandă neagră mult mai rezistentă.

Deputatul european, Monica Macovei, a scris imediat pe blogul ei un mesaj de protest, acuzând cenzura de la Parlamentul European şi a postat totodată fotografiile din expoziţie cu explicaţiile lor necenzurate.

S-a putut vedea astfel că aceste mici texte sunt explicaţii inofensive şi perfect neutre, cu excepţia câtorva, care suscită unele întrebări despre modul în care autorităţile ruse au condus ancheta, dar fără să se abată câtuşi de puţin de la fapte. După câteva zile a scris şi deputatul european Traian Ungureanu un text marcat de aceeaşi vădită consternare faţă de gestul oficialilor europeni.

Sunt puţini, totuşi, aceia, care au semnalat şi comentat această tuburătoare întîmplare de la sediul Parlamentului European, cu toate că, pe lângă problematica generală a libertăţii cuvântului, ea are relevanţă şi pentru istoria românească.

În chiar ziua în care se inaugura la Bruxelles expoziţia controversată despre accidentul de la Smolensk - şi implicit masacrul de la Katyń -, Camera Deputaţilor de la Bucureşti adopta cu mare majoritate de voturi o lege menită să instituie o zi de comemorare a victimelor masacrului de la Fântâna Albă, din nordul Bucovinei, aflată astăzi în Ucraina.

La 1 aprilie 1941, după ultimatumul sovietic, aproximativ 3.000 de locuitori ai satelor de pe Valea Siretului au fost seceraţi cu mitralierele în timp ce încercau să se refugieze trecând noua graniţă sovieto-română. Masacrul din pădurea de la Fântâna Albă a fost numit şi Katyń-ul românilor.

Legea, iniţiată în Parlament, a fost adopată cu destule ezitări, deoarece Moscova nu a recunoscut oficial crimele de la Fântâna Albă, aşa cum a întârziat multă vreme să recunoască masacrul de la Katyń. Guvernul de la Bucureşti a pretins oficial că ar fi impropriu să comemoreze întâmplări petrecute pe teritoriul Ucrainei, părând să ignore că nici Katyn-ul nu se află pe teritoriul de azi al Poloniei.

Românii au, în orice caz, motive serioase să privească cu mare empatie experienţa polonezilor şi străduinţele lor actuale de a cultiva memoria acelor tragice episoade.

Or, dacă anumite considerente politice, nerostite, şi de aceea greu de combătut, sunt în măsură să distorsioneze o expoziţie de fotografii în chiar inima democraţiei europene, atunci desigur că românii, ca şi alţi est-europeni care au avut de pătimit de pe urma epocii staliniste au motive de amară melancolie.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Petre M. Iancu