Berlin, capitala spionajului rusesc

Unul dintre cele mai mediatizate momente din recenta „oră de dialog” a președintelui Rusiei Vladimir Putin a fost intervenția lui Edward Snowden, fostul colaborator al serviciilor secrete americane refugiat în Rusia după ce a făcut publice volume imense de informații clasificate despre spionajul Statelor Unite. Snowden l-a întrebat pe Putin dacă Rusia își spionează cetățenii, la fel cum o fac americanii - iar liderul de la Kremlin i-a răspuns - „ca de la fost agent secret la fost agent secret” - că nu se pune problema, pentru că există legi și controale riguroase.

Ascuns în Rusia, Snowden este așteptat de o parte dintre germani. Unii doresc să afle de la dezertorul american mai multe detalii despre operațiunile secrete ale Statelor Unite împotriva cetățenilor Republicii Federale, inclusiv despre ascultarea telefonului cancelarei Angela Merkel. Alții doresc, pur și simplu, să recompenseze curajul lui Snowden prin conferirea cetățeniei germane și a tuturor drepturilor ce decurg din acest statut.

Înaintea lui Snowden, însă, au venit în Germania agenții serviciului rusesc de informații externe SVR, succesorul primului directorat din temutul KGB sovietic. Biroul Federal pentru Protecția Constituției (BfV) avertizează că spionii Moscovei își fac serios treaba în preajma politicienilor germani dar și în mediul economic. Directorul BfV Hans-Georg Maaßen a declarat pentru ziarul Die Welt că, din știința instituției pe care o conduce, nici o altă țară nu pare atât de interesată de culegerea de date din Germania pe cât este Rusia. Țintele predilecte sunt consilierii politici și ministeriali, precum și specialiștii fundațiilor (multe dintre acestea fiind, în Germania, laboratoare de idei atașate partidelor politice).

Recrutări de surse și agenți de propagandă

Spionii ruși sunt, în numeroase cazuri, angajați ai ambasadei Federației Ruse. Aproximativ o treime din personalul misiunii diplomatice rusești din Berlin are pregătire informativă specifică de „persoană de contact”. „Diplomații” sunt trimiși să racoleze potențiale surse apropiate unor antreprenori de succes sau „internii” unor domenii de interes cum ar fi piața energetică, securitatea nord-atlantică sau Uniunea Europeană. Dat fiind că legislația germană pedepsește sever întâlnirile conspirative, „diplomații” ruși își întâlnesc „sursele” în spații cât mai deschise. Contactele inițiale se stabilesc chiar în ambasada rusă, în clădirea-bastion din imediata vecinătate a Porții Brandenburg, unde țintele sunt invitate la acțiuni de „dialog cultural germano-rus”.

În paralel, o serie întreagă de „experți în Europa de Est” au devenit, în special de la declanșarea crizei din Crimeea, veritabili agenți de influență publică și propagandă ai Moscovei. Aceștia apar în emisiuni televizate sau sunt intervievați de presa scrisă și încearcă să reformuleze în termeni digerabili publicului german mesajele lansate de la Kremlin. În plus, aceștia insistă pe importanța geopolitică a Rusiei, portretizând-o, de exemplu, ca superputere pe piața globală a resurselor minerale.