Basarabenii sărbătoresc „Ziua limbii române”... fără Vladimir Voronin

31 august 1989 – peste o sută de mii de oameni s-au adunat în Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău, pentru a cere proclamarea limbii române ca limbă de stat şi revenirea la grafia latină. Se părea că nimic nu mai poate opri Unirea Basarabiei cu Ţara-mamă. Dar în timp ce românii de pe cele două maluri ale Prutului construiau poduri de flori – prin metode de şantaj, mituire şi tehnici de manipulare, KGB-ul sovietic a reuşit rapid să-i reducă la tăcere pe liderii politici idolatrizaţi de masele populare. Aşa, în scurt timp, imnul „Deşteaptă-te române!” a încetat să mai fie imn de stat şi pentru românii din Basarabia. Într-un interviu acordat în acea perioadă, primul preşedinte al Moldovei independente, Mircea Snegur, îşi argumenta gestul prin faptul că s-a săturat „ca în fiecare dimineaţă, la ora 6.00, la radio, cineva să-i spună să se deştepte”.

La scurt timp după aceea, în 1994, guvernul agrarian a făcut ca din denumirea oficială a sărbătorii „Limba noastră cea română” să dispară subit sintagma „cea română”, iar ulterior s-au făcut încercări repetate de a exclude în general această zi din lista sărbătorilor oficiale. Şi tot în 1994, în perioada preşedintelui Snegur, limba română şi-a pierdut calitatea de limbă de stat în favoarea limbii moldoveneşti. Acum, după 13 ani, Mircea Snegur, evită întâlnirile cu jurnaliştii şi elogiază limba română pe furiş.

Oficial, astăzi, în Republica Moldova e sărbătoare. Cu toate acestea, mai ales la ţară, oamenii habar nu au ce fel de sărbătoare e aceasta şi confundă „Ziua Limbii” cu „Ziua Independenţei” – zi transformată, anul acesta, de către comunişti în „Ziua Republicii”. Ca şi în ultimii 5 ani, anul acesta, autorităţile centrale şi presa pro-comunistă de la Chişinău ignoră sărbătoarea limbii române cu desăvârşire. Dacă în capitală mai zăreşti ici-colo câte un tricolor, în restul teritoriului – nici un semn de sărbătoare, iar de când comuniştii au pierdut alegerile locale în Chişinău, de „Ziua Limbii”, Vladimir Voronin şi anturajul său se refugiază la Bălţi - în cel mai rusificat oraş din Republica Moldova.

Dacă de ziua constructorului, vânătorului sau pescarului Preşedinţia de la Chişinău difuzează mesaje de felicitare, pe 31 august e linişte. Ignoranţă totală. Se creează impresia că în Republica Moldova limba nu mai este un atribut al statului. Din raţiuni politice, regimul comunist de la Chişinău nu numai că este indiferent faţă de limba oficială a statului, dar chiar stimulează o atitudine dispreţuitoare faţă de limba română literară, pe care o consideră un duşman al „limbii moldoveneşti” şi al „statalităţii moldoveneşti”. Legislaţia lingvistică adoptată acum 18 ani, pe 31 august 1989, zace moartă în cimitirul iluziilor. Analiştii politici susţin că această legislaţie va începe să funcţioneze doar după un lung şi anevoios proces de decomunizare şi desovietizare a societăţii, prin eliminarea din viaţa publică a actualelor „elite” comuniste şi criptocomuniste care sunt - prin naştere şi educaţie - filoruse şi antiromâneşti.

De câteva zile, bustul lui Mircea Eliade de pe Aleea Clasicilor din Grădina Publică „Ştefan cel Mare” din Chişinău este profanat. De ochelarii marelui scriitor şi filozof român atârnă un lacăt de aproape o jumătate de kilogram. Şi acest lucru pare să nu deranjeze pe nimeni: nici poliţia moldovenească, nici Ministerul Culturii şi nici Ambasada României din Chişinău.