1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Bani mai mulţi... pentru bogaţi

Karl Zawadzky / Alina Kühnel30 ianuarie 2007

În timp ce câştigurile marilor companii ca şi încasările firmelor mai mici au crescut constant ani la rând, în 2006, salariaţii au fost nevoiţi să se mulţumescă, pentru al şaptelea an consecutiv, cu venituri mai mici.

https://p.dw.com/p/B1xR
Muncitori în grevă
Muncitori în grevăImagine: AP

Mai mult chiar, creşterile salariale au rămas sub nivelul majorării preţurilor. Altfel spus: puterea de cumpărare a anjagaţilor a scăzut. Efectele se vor resimţi în negocierile tarifare din perioda imediat următoare.

Pentru mulţi, chiar dacă nu pentru toţi salariaţii din Germania, veniturile lumare din ultimii doi ani au fost orice altceva numai satisfăcătoare nu. Potrivit Oficiului Federal de Statistică în 2005 şi 2005, rata majorării salariale s-a situat sub cea înregistrată de inflaţie. Adică: deşi în cont angajaţii au primit câţiva euri în plus, puterea lor de cumpărare a scăzut. La un nivel de creştere a preţurilor de 1,7 procente în ultimul an, veniturile medii salariale au fost majorate doar cu 1,2 până la 1,5 la sută. Funcţionarii publici nu au beneficiat de nici o creştere tarifară.

Patronatul în schimb o duce mai bine

Cu totul alta este situaţia în cazul veniturilor patronatului: majorările sunt semnificative, 6,2 procente în anul 2005 şi 6,9 în 2006. După bilanţurile record era de aşteptat: banii trebuie să rămână undeva. Cota participării angajaţilor la venitul total a scăzut pentru a şaptea oară consecutiv.

Adică, diferenţele dintre încasările angajatorilor şi veniturile angajaţilor se adâncesc în continuare. Din anul 2000, cota de participare a salariaţilor la venitul total a scăzut de la 72,2 la 66,2 la sută iar profitul patronatului a crescut invers proporţional.

Factori care vor influenţa negocierile

Nu avem de-a face cu calcule matematice, ci mai degrabă cu cifre care vor influenţa negocierile tarifare. Prin politica salarială extrem de moderată, sindicatele au contribuit substanţial la evoluţia actuală. Factorul salariu a rămas pe o poziţie prea puţin importantă în deciziile patronatului.

Pe fundalul creşterii productivităţii, au scăzut costurile salariale adiacente ceea ce a impus o mai bună poziţionare a forţei de muncă germane pe piaţa concurenţei internaţioanle. Rezultatul? Germania câştigă teren la nivel mondial, în vreme ce Franţa şi Italia pierd.

Se impun negocieri tarifare pe domenii

Cu siguranţă că se impune menţinerea unei politici tarifare responsabile. Nici salariaţi nu ar avea de profitat dacă noile locuri de muncă ar fi periclitate. Necesare şi realizabile sunt negocieri tarifare orientate pe fiecare branşă. Şi asta pentru că nu toate firmele se bucură de creşteri substanţiale ale profitului, chiar dacă, în general, înregistrează progrese.

În funcţie de situaţie, se recomandă majorări tarifare şi suplimentare în cadrul firmelor ale căror evoluţii sunt peste medie. Cel mai indicat ar fi ca salariaţii să fie direct implicaţi în câştigurile globale ale firmei pentru care lucrează. O mică parte a patronatului practică deja acest model şi profitul nu este doar de partea salariaţilor. Şi angajatori se bucură atunci când angajaţi sunt mulţumiţi şi interesaţi de bunul mers al firmei.