Balul dunărean a început în forţă

Unul din zece europeni trăieşte pe malurile Dunării, fluviul care curge prin patru capitale europene şi a cărui semnificaţie se doreşte a fi metamorfozată din graniţă despărţitoare în cale de comunicare. Cel puţin aceasta este intenţia participanţilor la Summit-ul Dunării care are loc astăzi la Bucureşti, reunind reprezentanţii celor 14 state din bazinul dunărean.

Când vechea sfadă încetează

Importanţa adunării este evidentă, măsura fiind dată de prezenţa prim-miniştrilor Ungariei, Bulgariei, Croaţiei, Republicii Moldova dar şi a preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barosso, sau a ministrului austriac de Externe, Michael Spindeleger. Acesta din urmă semnează în cotidianul România Liberă, alături de ministrul român de externe Teodor Baconschi, o declaraţie în care se speră că „binele comun al locuitorilor întregii regiuni (dunărene, n.r.) va fi pus înaintea binelui unei ţări individuale”. Dar care este catalizatorul acestei dorinţe zămislite într-o regiune cu o istorie zbuciumată şi conflictuală?

În 2009, Austria şi România au cerut Comisiei Europene să elaboreze o strategie transnaţională pentru bazinul dunărean. Priorităţile stabilite oficial au fost îmbunătăţirea infrastructurii de transport în regiune, cooperarea în domeniul energetic şi protejarea mediului, punct care devine prioritar în urma accidentului ecologic din Ungaria. În fapt, ţinta principală sunt banii europeni care pot fi accesaţi prin intermediul proiectelor inter-regionale dezvoltate pe scheletul parteneriatului dunărean.

Mai multe bordeie, acelaşi interes

Interesul părţilor implicate este limpede. Noii membri UE, precum România sau Bulgaria, vor beneficia de expertiza şi influenţa specialiştilor germani şi austrieci, sperând că-şi vor îmbunătăţi gradul de absorbţie al fondurilor europene (încă 50 de miliarde de euro fiind disponibile pentru proiectul dunărean).

Ţări candidate, precum Croaţia sau Republica Moldova, vor putea accesa fondurile europene cu mult înainte de primirea de facto în UE. Avantajul Austriei este dublu: asumarea rolului de lider regional aduce creşterea influenţei sale în corul european dar şi un plus de investiţii într-o zonă de prim interes economic pentru Viena.

Germania, deşi este piesa cea mai grea a Summit-ului dunărean, se menţine voit într-un rol secundar, utilizând Strategia Dunării drept carte de negociere în folosul unor obiective de politică externă mult mai importante pentru Berlin decât dezvoltarea regiunii dunărene. Eficienţa Berlinului se simte deja, balul dunărean debutând în forţă prin semnarea tratatului privind regimul de frontieră dintre România şi Republica Moldova. Semnarea unui astfel de tratat, privit cu rezerve la Bucureşti, este un pion semnificant pe tabla şahului UE-Rusia.

Cine contează la luciul apei?

Dar în concertul Strategiei Dunărene rolurile soliştilor nu sunt încă împărţite. Bulgaria doreşte să coordoneze fondurile referitoare la turism, iar Ungaria îşi va cere şi ea partea. Bucureştiul se alege cu o Academie a Dunării, începând cu 2011, instituţie care va oferi consultanţă mediului de afaceri interesat de regiune. Pentru că de implicarea oamenilor de afaceri depinde în mare măsură succesul din teren al acestui proiect generos.

Deocamdată, în porturile semi-abandonate din avalul Dunării, nu s-a mai valsat de multe decenii. Însă în ultimul an, interesul turiştilor americani şi japonezi pentru croazierele pe Dunăre a crescut. Iată că sala de bal există, musafirii ar veni, doar că orchestra se lasă încă aşteptată. Să sperăm că nu pentru multă vreme.

Autor: Vlad Mixich, DW-Bucureşti

Redactor: Robert Schwartz