1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Bairamul din Stuttgart și prețul lașității

Petre M. Iancu
22 iunie 2020

La Stuttgart n-a avut loc sâmbăta o petrecere. S-a plătit, ca în SUA și aiurea, prețul lașității, al autoculpabilizărilor implicând demonizarea poliției și al talibanizării ideologiei pc, devenită religie identitară.

https://p.dw.com/p/3eAFP
Vitrină spartă la Stuttgart
Imagine: picture-alliance/dpa/C. Schmidt

"Îi vom trage la răspundere pe făptași", a promis, într-un târziu, în seara de duminică, Tobias Strobl, ministrul de interne al landului Baden-Württemberg, în a cărui capitală s-a petrecut sâmbătă noaptea o orgie de pomină. Una a jafului, a vandalismului și violențelor nu în ultimul rând împotriva unei poliții suprinse, uluite, șocate.

Polițiștii încercaseră să-l controleze pe un tânăr care, în centrul orașului, încălcase legea antidrog. Atât le-a fost. O oștire compusă din sute de bătăuși s-a năpustit asupra lor, i-au atacat pe agenți cu pietre smulse din caldarâm, în atacuri de o intensitate despre care ofițeri cu state vechi în forțele de ordine au mărturisit că n-au mai pomenit-o. Concomitent, junii s-au dezlănțuit și împotriva magazinelor din centru. Au distrus vitrine, au prădat în voie, au distrus vehiculele polițiștilor și și-au exhibat în rețelele sociale "glorioasele" fapte de arme. Pe care le-au răspândit pe net într-o frenezie fără egal, în ciuda legii interzicând, mai nou, în Germania, glorificarea violențelor.

În mahmureala care a urmat, elita politică și mediatică a capitalei landului Baden-Württemberg, administrate de o coaliție de stânga, cu primarul ecologist Fritz Kuhn în frunte, s-a arătat perplexă.

Disculpări directe și indirecte

Mai întâi, încurcată de răutatea fără precedent manifestată de trupa de vandali, alcătuită în mare măsură din tineri imigranți scandând lozinca teroriștilor islamiști și din amicii lor de la extrema stângă, primăria a tăcut prelung, pentru ca apoi să ciripească, împăciuitorist, vagi dojeni la adresa făptașilor. Cei din urmă s-au văzut în repetate rânduri tratați și în massmedia cu mănuși. Poliția a exclus instantaneu (și înaintea unei investigații aprofundate) orice "substrat politic" al barbariei. Iar Fritz Kuhn și subalternii i-au cocoloșit pe vandali ca "petrecăreți", care nu înțeleg că "așa ceva nu merge", după cum s-a exprimat textual, cu un limbaj de consistența plastilinei, însuși primarul.

Încât, până să fie reținuți, judecați și condamnați într-un viitor incert, în conformitate cu promisiunea lui Strobl, făptașii au toate șansele să mai participe la niscaiva bairamuri, de vreme ce, după noaptea de jaf, au beneficiat și se vor mai bucura, pesemne, de duioase mângâieri pe creștet. Ori, ca liderii BLM (Black Lives Matter) și Antifa peste ocean, chiar de varii disculpări directe sau indirecte în rețelele sociale, în parte din presă, în mediile politice. Faptele lor ar fi "de înțeles" ca reacție la prezumtive "discriminări sistemice", s-a spus. Sau ar constitui consecința unei "masculinități toxice", poncif drag și feminismului militant, și noilor talibani politic corecți de la extrema stângă a spectrului politic identitar.

În această direcție bate bunăoară și opinia purtătoarei de cuvânt a SPD pe teme de politică interne, Ute Vogt. După ce șefa ei de partid, Saskia Esken, deplânsese recent ceea ce afirmase a fi "rasismul structural al poliției", Vogt a regretat "lipsa de respect" a tinerilor față de autorități, dar a afirmat că resortul principal al violențelor de la Stuttgart ar fi fost "nevoia masculină de a epata", de a face paradă de bărbăție.

De unde vine orgia de violențe?

Dar de unde atâta bărbăție într-o societate apuseană tot mai pașnică? Nu e ea tot mai efeminată? Nu pare ea tot mai dornică să se supună și să-și depășească vizibil, cu umilințe de factură bisericească, precum spălatul picioarelor oamenilor de culoare, crimele colonialiste din trecut?

De unde așadar orgia de violențe de la Stuttgart în timpul căreia filmările martorilor oculari au documentat scandările islamiste ale vandalilor? De la imigranți neintegrați provenind din societăți patriarhale? Și de la tineri radicalizați de neomarxism, încurajați la debandadă, silnicii și maltratări în contra unor poliții sistematic demonizate, ca braț înarmat al unei societăți "albe", chipurile structural "rasiste", de formatorii de opinie ai unei extreme stângi dominante, între timp, în bună parte a presei, ca și în rețelele sociale?

A rosti deschis aceste evidențe implică între timp riscuri considerabile. Barri Weiss, o scriitoare și editorialistă de stânga, de peste ocean, s-a trezit brusc expusă unui shitstorm demențial pe twitter și demisă, în urma furtunii din rețea, din funcția de redactoare la New York Times, pentru că săvârșise un sacrilegiu. Afirmase evidența. La ziarul ei, cotat ca navă amiral a presei americane, izbucnise, potrivit ei, un ”război civil" între mai vârstnicii liberali "libertarieni" și tinerii "progresiști" ziși "woke", practicând un "securism" care le plasează "securitatea emoțională" mai presus de valori clasice ale democrației, precum libertatea de opinie si expresie.

Unde a dus această atitudine se știe. Sau ar trebui să se știe. Împreună cu alt redactor, la NYT a fost demis și șeful paginii de opinie, deși nu fusese personal responsabil pentru publicarea comentariului conservator al unui senator republican, masiv vituperat. Acest comentariu, publicat în virtutea politicii "diversității și sensibilității" pentru punctele de vedere ale altora, practicate prin tradiție de ziarul american, argumentase cu ajutorul unor precedente istorice în favoarea unei intervenții la nevoie militare în contra haitelor de răufăcători vandalizând, în marginea unor proteste antirasiste pașnice, orașele americane.

Editorialul a fost cotat de calibanismul de stânga, care-i judecă pe albi, drept in corpore "privilegiați" ca fiind "intolerabil". Ca atare, a antrenat trei desfaceri de contracte de muncă. Era o chestiune de timp, înainte ca intoleranța impusă de dictatul diversității, identității și corectitudinii politice, ca și al autoculpabilizării hipsterești, între altele prin intermediul demonizării rasiste a polițiilor apusene ca "rasiste", să-și ițească hidosul spectru și în vestul Europei. Unde a luat, între altele, forma unui comentariu jegos și dezgustător, publicat de ziarul de stânga taz. Potrivit lui, poliția trebuie desființată, locul polițiștilor rămași fără joburi fiind "groapa de gunoi, ca să se simtă bine între ai lor".

Deplasări de discurs

Degeaba s-a distanțat de acest text imund redactoarea șefă a ziarului. Efectul și l-a făcut. Că, revoltat, ministrul federal de interne a anunțat darea în judecată a comentatoarei nu ameliorează situația. Dimpotrivă, o agravează, de vreme ce se sugerează existența delictului de opinie, apelul la justiție putând fi cotată ca o ingerință, de natură să restrângă și mai mult libertatea unei prese cu o independență oricum tot mai precară și condiționată în numele prezumtivului bine al combaterii "urii și instigărilor".

Evident, incriminata părere nu e defel singura de acest fel circulând intens în rețelele sociale. Nu încape nici o îndoială că ciocnirile fără precedent de la Stuttgart se datorează și unei "deplasări de discurs legitimând confruntarea în forță cu statul și cu monopolul său asupra violenței", după cum se exprima, prudent, un editorialist german. Iată, deci, "substratul politic" al altercațiilor, pe care nici polițiștii și nici șefii lor politici n-au vrut sau n-au putut să-l vadă.

Căci e vorba de un substrat plin de capcane pentru o clasă politică tot mai obișnuită să evite, laș, orice conflict și să se sustragă oricăror responsabilități riscante, periclitând, potențial, cariere, prin shitstormuri în rețele. Decât să pășești pe un teren minat, e mai simplu să iei parte la exercițiile de autoculpabilizare si părelnică superioritate morală ale unor hipsteri activiști, cărora forțele de ordine le stau în gât, la fel ca valorile democratice pe care le apără poliția.

Alimentată de propagandele antidemocratice dela Moscova și Beijing, isteria neoiacobina a stângii și urmările ei n-au scăpat, ce-i drept, serviciilor secrete apusene. Cel de contraspionaj și apărare a constituției germane a priceput, în fine, că "extrema stângă ...violentă s-a radicalizat și își formează structuri teroriste". Ar fi bine ca această înțelepciune, fie și tardivă, să nu fie futilă. Dar cât timp în sfera politică va domni lașitatea în fața noului fanatism și se va evita punerea degetului pe dogmatismul rănind temeiul liberal al societăților apusene, degringolada va continua și se va accentua.