Auschwitz a fost o "mașinărie industrială de ucis oameni"
27 ianuarie 2025Oświęcim. De fapt, un oraș fără mare importanță. O localitate cu până la 10.000 de locuitori, ocupată de Wehrmacht în 1939, anexată și redenumită Auschwitz. În acest ținut, național-socialiștii au construit din 1941 cel mai mare lagăr german de exterminare Auschwitz-Birkenau.
Aici, naziștii au ucis până la sfârșitul lui ianuarie 1945, potrivit unor date confirmate, cel puțin 1,1 milioane de persoane, în majoritate evrei, dar și etnici romi și sinti și membri ai altor minorități. De ce aici? De ce la Auschwitz? "Locul a fost ales din motive de tehnică și transport, pentru că este situat central în Europa și puteau ajunge ușor aici trenurile cu cei deportați. Acestea au fost argumentele de ordin logistic", spune Christoph Heubner, vicepreședinte al Comitetului Internațional Auschwitz (IAK), intervievat de DW.
Contabilitatea morții
Argumente logistice. Trebuia să meargă repede și să poată cuprinde mase de oameni. Criminalii erau buni la făcut planuri de ucidere în masă, buni la contabilitatea morții.
Dar crimele în masă comise de germani începuseră de fapt deja dinainte. Imediat după invadarea Poloniei de către Germania la începutul lui 1939 au avut loc în estul Europei numeroase execuții în masă. Crime care sunt de asemenea bine documentate.
În timp ce armata Germaniei lui Hitler ocupa părți mari din Europa, evreii trebuiau să dispară cu totul din viața publică. În acest sens, a avut loc la 20 ianuarie 1942, la vila Wannsee, la vest de Berlin, pe atunci o casă de oaspeți a poliției și a organizației SS, o "discuție". 15 membri ai regimului nazist s-au întâlnit pentru o oră și jumătate ca să plănuiască și să perfecteze organizarea deportării și uciderii în masă a evreilor europeni. Unul dintre participanți, maiorul SS Rudolf Lange, tocmai ordonase cu o zi înainte împușcarea în apropiere de Riga a 900 de evrei, după care s-a deplasat la Berlin.
Cine vizitează azi memorialul "Haus der Wannsee-Konferenz" și citește facsimilul protocolului discuției de 90 de minute, nu întâlnește deloc cuvintele "ucidere" sau "omorâre". Se vorbește doar de "soluția finală" - toți participanții știau despre ce era vorba. A fost plănuită înființarea mai multor astfel de lagăre de exterminare. Iar din martie 1942, trenurile cu deportați au început să plece din mai multe părți ale Europei spre locurile crimelor în masă din Polonia ocupată de naziști. Evreii trebuiau "să dispară".
Cu trenul spre moarte
Practic, Auschwitz începea deja la multele gări din Germania și Europa, de unde plecau trenurile cu cei deportați. Lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau avea un peron propriu. Deținuții erau trimiși după părăsirea trenurilor pe o așa-numită rampă, unde avea loc un fel de selecție: unii dintre ei erau trimiși direct în camerele de gazare, alții deveneau forță de muncă în lagăr.
În mai multe orașe germane există locuri care amintesc de deportările spre moarte: la Köln, Stuttgart, Hamburg și Wiesbaden. Foarte cunoscut este "Mahnmal Gleis 17" (Monumentul Peronul 17) de la gara berlineză Grunewald. Este vizitat adesea de politicieni și de alte delegații oficiale din Israel. Doar din această gară au pornit spre Auschwitz-Birkenau 35 de trenuri cu 17.000 de evrei.
Naziștii au dus cu trenurile la Auschwitz și în alte lagăre evrei și din multe țări europene, adesea în vagoane destinate transportului de animale. Trenurile au venit din centrul și estul Europei, dar și din Franța, Belgia și Olanda, Italia, Ungaria, Grecia și din Balcani, din Croația, Bulgaria și Macedonia.
Anita Lasker-Wallfisch din Breslau (Wroclaw), care va împlini 100 de ani în iulie 2025, a venit cu trenul la Auschwitz când era mică și a reușit să supraviețuiască - și pentru că știa să cânte la violoncel și a fost inclusă astfel în "orchestra de fete". A stat la Auschwitz din decembrie 1943 până în noiembrie 1944, după care a fost mutată în lagărul Bergen-Belsen. În 2018, a vorbit în Bundestag despre victimele național-socialismului. "Cine nu era trimis direct în camera de gazare, nu supraviețuia oricum prea mult la Auschwitz - maxim trei luni." Faptul că era talentată la muzică a ajutat-o să supraviețuiască.
"Erau foarte multe transporturi, iar crematoriul V nu putea face față la numărul de oameni veniți cu trenurile", a relatat Lasker-Wallfisch. "Cei care nu mai încăpeau în camerele de gazare erau împușcați. În multe cazuri, oameni care încă mai trăiau erau aruncați în gropile în care ardea focul. Am văzut și asta." Auschwitz-Birkenau era o mașinărie de ucis. Cu cuptoare industriale.
Ochelari și păr uman
Cine vizitează azi memorialul și petrece timp în muzeu în mai multe barăci, se îngrozește. Grămezi masive de păr uman, de ochelari, vitrine pline cu proteze sau alte obiecte personale. Obiecte martore ale crimelor.
La 27 ianuarie 1945, soldații Armatei Roșii au ajuns la lagăr. Christoph Heubner (75 de ani), care a cunoscut mulți supraviețuitori ai lagărului în lunga perioadă în care a deținut funcția de vicepreședinte al Comitetului Auschwitz, rezumă relatările acestora: "A fost un moment de stupoare absolută. Eliberatorii, tineri soldați din Ucraina, din Rusia, din alte țări ale fostei URSS, stăteau în fața porților de la Auschwitz și nu le venea să creadă ceea ce vedeau. Chiar dacă văzuseră deja destule în război - dar nu așa ceva: morți în picioare. Abia când le vedeau fețele și ochii, își dădeau seama: scheletele acestea sunt în viață."
"O lipsă de umanitate de proporții absolut inimaginabile"
Cei încarcerați la Auschwitz aveau tatuat pe braț de către naziști numărul de deținut. Și nu au putut să-și mai șteargă din memorie lipsa de umanitate de proporții inimaginabile a acestui loc. "Crimele cele mai greu de închipuit asupra unor oameni nevinovați au ieșit încet la lumină. Amploarea catastrofei era greu de crezut", a spus Lasker-Wallfisch în 2018 în Bundestag.
"A fost locul faptei pentru crimă organizată de stat", spune Heubner. "Iar infracțiunea a fost crearea unui aparat industrial de ucidere a oamenilor." A durat decenii până când procesarea terorii de la Auschwitz a început cu adevărat în Germania. Azi, mai sunt în viață doar foarte puțini din martorii acelor crime fără precedent.