Atac la Euro

Moneda euro a fost afectată de criza financiară din 2010.

În ianuarie, puţini erau cei care se îndoiau de stabilitatea ei, deşi semnalele primite de la Atena erau alarmante. Noul responsabil european pe probleme de afaceri economice şi financiare, finlandezul Olii Rehn, încera să calmeze spriritele: "Pot spune doar că, dacă se va ajunge la o situaţie limită, vom apela la toate mijloacele şi căile pentru a asigura stabilitatea financiară a zonei euro."

O declaraţie dincolo de care devenea evident că problemele unui singur stat din zona euro ar putea periclita întreaga uniune monetară .

Dar strategia lui Rehn nu era bine primită de toţi liderii europeni.

Şeful diplomaţiei germane, Guido Westerwelle refuza, la sfârşitul lunii aprilie, orice implicare într-o acţiune comună de ajutor:"Cine afişează banii prea devreme va constata că Grecia nu va investi disciplina necesară pentru a-şi face temele. Nu este posibil şi nici de la sine înţeles să apelăm la banii contribuabililor pentru a acoperi greşelile unor state".

Doar câteva zile mai târziu, la începutul lunii mai, "Pachetul pentru Grecia" era deja finalizat. În schimbul ajutorului imediat, Atena se angaja să aplice un program drastic de reducere a cheltuielilor publice.

Ministrul federal de finanţe, Wolfgang Schäuble, consideră decizia corectă, dar reflecta în acelaşi timp şi divergenţele de opinii din cadrul coaliţiei de la Berlin: "Toţi europenii trebuie să apere stabilitatea zonei euro. Este sarcina şi misiunea noastră. Cu cât o îndeplinim mai corect, cu atât va fi mai bine pentru toţi locuitorii Europei şi implicit şi pentru toţi germanii".

Există însă tot mai multe voci care avertizează asupra unui val de falimente publice, precum euro-parlamentarul luxemburghez Frank Engel:

"Ceea ce se întâmplă azi în Grecia s-ar putea repeta mâine în Portugalia şi poimâine în Spania. Şi dacă Spania este în criză, atunci toată Europa suferă, pentru că nu dispune de mijloacele necesare pentru a salva Spania".

Bruxellesul este cuprins de o anumită panică. La numai o săptămână de la finalizarea ajutorului destinat Atenei, statele din zona Euro adoptau un fond special în valoare de 750 miliarde de euro, destinat salvării statelor aflate în dificultate. În paralel, toate guvernele se angajau să aplice o drastică disciplină bugetară.

Economistul şef al OECD, Pier Carlo Padoan se declara mulţumit: "Există o conexiune între disciplina politico-financiară şi disciplina pieţelor, care trebuie accentuată. Prin urmare, salutăm mecanismul de salvare şi ne bucurăm să putem apela la el în viitor, pentru a beneficia de lichidităţi în condiţii stricte".

Dar condiţiile stricte se dovedesc a fi destul de relaxate. La Deauville, cancelarul Angela Merkel vine în întâmpinarea preşedintelui francez Nicolas Sarkozy, spre nemulţumirea totală a partererilor europeni.

Situaţia este prezentată de şeful liberalilor din Parlamentul European, Guy Verhoftsadt: "Nu am nici un fel de înţelegere, mai ales faţă de Germania. Zece luni au cerut înăsprirea sancţiunilor. Şi acum au acţionat exact contrar cerinţelor".

În octombrie situaţia de pe piaţa de capital părea a se relaxa, pentru ca în noiembrie, să apără noi semne de nelinişte, o dată cu anunţul oficial lansat de Dublin privin imposibilitatea de plată în care se afla Irlanda.

Fondul special de ajutor european a acoperit o parte din necesarul financiar al irlandezilor, dar suplimentarea acestuia a fost respinsă la summitul din decembrie al şefilor de stat şi de guvern din Uniunea Europeană.

La începutul anului 2010, criza monedei unice i-a suprins pe responsabilii comunitari. În comparaţie, finalul anului aduce semne mai bune. Rămâne de văzut însă, în ce măsură planurile de salvare vor fi aplicate, atunci când realitatea o va cere.

Autori. Christoph Hasselbach / Alina Kühnel

Redactor: Rodica Binder