Aspecte politice şi morale ale chestiunii salariale

Reiterîndu-şi intenţia de a bloca legea măririi salariilor, premierul Tăriceanu şi amplificatorii săi din politică şi massmedia s-a văzut instantaneu contraţi de preşedinte şi de opoziţia democrat-liberală.

Conform adversarilor premierului, e scandalos să nu le acorzi profesorilor măcar o parte din ceea ai acordat în prealabil propriei clientele politice peneliste. De pildă agenţiilor, comisiilor şi comitetelor multiple, create spre a-i pune economic la adăpost pe diverşi prieteni politici.

De pildă, Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, ai căror salariaţi şi-au văzut sporite lefurile de peste 4 ori. Sau Agenţiei naţionale de reglementare în domeniul energiei. Femeile de serviciu de la aceste agenţii câştigă net mai bine decât profesorii de liceu.

Evidenţierea acestor strâmbătăţi, alături de alte demersuri aiuritoare, precum Loganurile de 70.000 de euro făcute cadou poliţiei ori suspecta atribuire de contracte publice dintre cele mai rentabile unor magnaţi de felul faimosului Căşunaru, l-a făcut politic şi moral şah-mat pe un premier care, cel puţin în ultimii doi ani, s-a jucat cum a vrut cu banul public.

Încât toate argumentele de bun simţ ale partizanilor austerităţii bugetare, indignaţi de mineriada în miniatură care a determinat parlamentul României să adopte în unanimitate o lege complet airuitoare de mărire a salariilor, pălesc în faţa uriaşelor nedreptăţi alimentate de administraţia penelistă.

De aici n-a mai rămas decât un pas până la cea mai deşănţată manipulare electorală a disputei. Pe care şi premierul şi opoziţia reală, PD-L-istă, l-au făcut. Urmările ei riscă să fie însă grave mai cu seamă pentru Călin Popescu Tăriceanu.

Fiindcă, răsfăţat ani de zile de PSD şi obişnuit cu practicile de utilizare a literei legii întru deturnarea spiritului ei, premierul a uitat că nimeni, nici chiar el, nu este mai presus de lege, oricât de strâmbă ar putea fi ea.

Şi chiar dacă liderul penelist culege pe moment aplauzele la scena deschisă ale celor ce-i admiră subita rigoare şi consecvenţă, sperînd ca în viitorul parlament această susţinere să-l ajute să joace un rol important, la urne, actuala sa fermitate îl va confrunta probabil cu o notă de plată extrem de severă.

În cele din urmă, premierul, care în 2005 s-a cramponat de putere, fiind vădit incapabil de fermitatea pe care ar fi reclamat-o anticipatele, riscă să ilustreze adevărul zicalei, potrivit căreia fiecare pasăre pre limba ei piere. Asta, dacă pe alegători nu-i va înşela memoria şi nu-i vor induce în eroare impresiile artistice de moment.

Trist este că, în dezastrul lăsat în urmă de guvernările succesive ale PSD şi PNL, nu pare să existe nici o alternativă credibilă. Iar confuzia generată de înteţirea războiului electoral, cuplată cu o eventuală recesiune, vor hrăni, în mod cert, marile tentaţii şi pericole extremiste.