Asclepios ministru!

Murdărie, incompetenţă, bani cu ţârâita şi umilinţă: acestea sunt atributele sistemului medical dintre Carpaţi. Ne întrebăm la sfârşitul unui ciclu de guvernare dacă s-a schimbat ceva?

Comisia formată la iniţiativa preşedintelui Traian Băsescu pentru a analiza starea sistemului sanitar românesc a publicat la începutul acestei săptămâni un raport lucid care este în acelaşi timp o dare de seamă asupra stării spitalelor din România dar şi o radiografie a celor trei ani petrecuţi de Eugen Nicolăescu în fotoliul de ministru al sănătăţii.

BILANŢUL UNUI ECONOMIST

Contestat de o bună parte a lumii medicale, economistul aflat în fruntea unui minister al sănătăţii şi-a început mandatul cu deja clasica promisiune a reformării sistemului.

Mandatul său a fost străbătut de scandaluri legate de numirile directorilor de spitale şi de controversele cu industria farmaceutică, dar la sfârşitul celor trei ani de ministeriat nu se poate spune că Eugen Nicolăescu este perceput ca fiind reformatorul sistemului sanitar din România.

Oamenii înfruntă în continuare condiţiile insalubre din spitale şi cozile la medicamente, tinerii medici continuă să părăsească ţara în căutarea unor salarii onorabile, iar fluxul fondurilor provenite din asigurările plătite de populaţie continuă să se piardă undeva în jungla birocraţiei. Este însă la fel de adevărat că oricare dintre miniştrii Sănătăţii a fost silit să lupte cu rezistenţa crescută a sistemului şi cu ineficienţa funcţionarilor.

Dar cea mai notabilă iniţiativă a lui Eugen Nicolăescu a fost programul de evaluare a stării de sănătate a populaţiei, cu intenţia justă de a mări importanţa prevenţiei în medicina românească.

Cu toate acestea, România continuă să fie ţara cu cel mai mare număr de internări spitaliceşti din Europa, semn clar al inexistenţei sectorului preventiv şi al utilităţii exclusiv statistice a programului de evaluare a sănătăţii populaţiei.

SĂNĂTATEA: MUNIŢIE POLITICĂ

Studiul publicat de comisia prezidenţială nu aduce nici informaţii şi nici soluţii noi. Este doar o constatare a cărei publicare în prag de alegeri face plauzibilă afirmaţia ministrului Nicolăescu: „momentul ales pentru lansarea lui, cât şi apartenenţa PDL a unor membri ai comisiei dovedesc că acest raport nu poate avea decât un caracter strict politic şi electoral”.

Însă Eugen Nicolăescu ratează esenţa: în ciuda caracterului său politic, studiul nu face altceva decât să înfăţişeze realitatea spitalelor româneşti la sfârşitul guvernării Tăriceanu.

O realitate care face din România una dintre cele mai bolnave ţări ale Europei. O realitate incontestabilă, în ciuda talentului oratoric al ministrului Nicolăescu.

BATEM KENIA!

Procentul din buget alocat sănătăţii de către guvernul Tăriceanu este mai mic decât cel din Albania, Bulgaria sau Cuba, dar reuşeşte să îl depăşească pe cel al Keniei. Deşi în 2009 acest procent va fi crescut, România va continua să se situeze mult în urma oricărei alte ţări europene.

În aceste condiţii de subfinanţare permanentizată, chiar şi cu Asclepios în scaunul de ministru, spitalele României vor continua să răspândească miros de moarte.