Argumentul românesc al Papei

Prima vizită oficială la Vatican a preşedintelui României, Traian Băsescu, a fost interpretată de către o anumită parte a mass-mediei din România într-o notă picantă.

VA VENI ÎN 2009 SFÂNTUL PĂRINTE ÎN ROMÂNIA?

Reînnoind o invitaţie adresată de către România încă din 2006 Suveranului Pontif, gestul lui Traian Băsescu a fost relatat sub forma unei disonanţe dintre palatul Cotroceni şi palatul din dealul Mitropoliei. Prin urmare, preşedintele l-ar fi invitat pe Benedict al XVI-lea în 2009 în România, fără binecuvântarea Patriarhului Daniel. Această aparentă lipsă de coordonare între Preşedinţie şi Patriarhie a servit drept muniţie de presă pe perioada unui weekend prea liniştit. Însă după ce în 1999 Papa Ioan Paul al II-lea a venit la Bucureşti, obţinerea acordului din partea Sinodului Bisericii Ortodoxe Române pentru o vizită pontificală nu mai este o problemă.

Ambasadorul României la Vatican, Excelenţa Sa domnul Marius Lazurca, a precizat pentru Deutsche Welle, stadiul prezent în care se găseşte proiectul unei vizite papale: „Procedurile normale în asemenea cazuri sunt destul de îndelungate şi convenirea unei date presupune nişte timpi de lucru şi de aşteptare uneori importanţi”. Este aşadar improbabil ca Benedict al XVI-lea să viziteze România în 2009, protocolul şi ritmul de funcţionare specific Vaticanului necesitând o perioadă de pregătiri mai îndelungată decât se obişnuieşte pe Dâmboviţa.

DE CE MULŢUMEŞTE ROMÂNIA, VATICANULUI?

Căutând picanteria, presa românească a ratat însă esenţialul acestei întâlniri la nivel înalt dintre şefii celor două state. La nivel simbolic, deplasarea preşedintelui României la Vatican şi-a împlinit scopul de a mulţumi Sfântului Părinte pentru sprijinul solid şi necondiţionat acordat de Vatican emigranţilor români, atât în timpul campaniei defăimătoare din perioada scandalului Mailat cât şi, ne mai spune Excelenţa Sa Marius Lazurca, pentru că: „diaspora noastră, ortodoxă în majoritate dar şi greco-catolică şi romano-catolică, beneficiază de ani de zile de generozitatea nedezminţită a Bisericii Romano-Catolice care a pus la dispoziţie locuri de cult şi sprijin logistic pentru înfiinţarea şi funcţionarea de parohii”.

ARGUMENTUL ROMÂNESC AL PAPEI

Care este însă importanţa politică a României, ţară majoritar ortodoxă, pentru prestigiosul aparat diplomatic de la Vatican? „România, membru în Uniunea Europeană, poate expune în concertul ţărilor europene un alt tip de secularism, un model de societate în care raportul dintre stat şi biserică nu sunt de excluziune reciprocă, ci de parteneriat. În acest sens, în acord deplin cu Sfântul Scaun, preşedintele a evocat prevederile legii cultelor din 2006 care nu doar permite dar şi încurajează încheierea unor acorduri sectoriale între autorităţile publice şi biserică”, a mai declarat pentru Deutsche Welle ambasadorul României la Vatican, Excelenţa Sa Marius Lazurca.

Modelul unei cooperări strânse între stat şi biserică este un obiectiv de prim rang al politicilor pontificale, iar într-o Uniune Europeană în care divorţul dintre autorităţile publice şi cele clericale este generalizat, cazul României susţine dorinţele Vaticanului. Tocmai de aceea, o viitoare vizită pontificală la Bucureşti ar consacra România pe scena mondială ca un exemplu reuşit de participare legitimă şi binevenită a Bisericii la binele public.

OBIECTIVUL COMUN AL VATICANULUI ŞI AL PATRIARHIEI ROMÂNE

Dorinţa Bisericii Ortodoxe Române de a se implica cât mai mult în mersul cetăţii prin încheierea de parteneriate cu autorităţile publice coincide aşadar cu dezideratul Vaticanului. Exemplul României este privit din Scaunul Petrin nu doar cu simpatie ci este folosit şi ca argument solid pentru obiectivele politicilor pontificale. O veste excelentă care nu şi-a făcut însă loc într-o presă bucureşteană mult prea amorezată de picanterii facile şi atacuri politice cu adresă.