Risc de criză a datoriilor în zona euro din cauza Franței?

Moneda europeană comună, euro, a scăzut în raport cu principalele valute, iar costurile de împrumut ale Franței au crescut brusc, după ce Sébastien Lecornu, care fusese prim-ministru al Franței de mai puțin de o lună, și-a dat demisia luni (6 octombrie) — la doar 14 ore după ce numise un cabinet aproape neschimbat.

Totuși, la scurt timp după demisie, Lecornu a acceptat solicitarea președintelui Emmanuel Macron de a elabora, până miercuri seară, un plan pentru „stabilitatea țării”.

Această întorsătură neașteptată a încheiat o zi de tulburări politice în care acțiunile de la bursa din Paris au scăzut brusc, pe fondul îngrijorărilor legate de capacitatea partidelor politice de a face față problemelor economice ale țării.

Deocamdată nu este clar ce se va întâmpla dacă Lecornu nu va reuși, însă una dintre opțiuni ar fi ca Macron să convoace noi alegeri legislative.

Politicienii francezi sunt divizați în privința modului în care ar trebui abordată uriașa datorie suverană a țării. Drept urmare, randamentul obligațiunilor guvernamentale franceze OAT, considerate de referință, a crescut mult mai mult decât cel al altor obligațiuni din zona euro.

Un alt semn că încrederea investitorilor în a doua economie a Europei este zdruncinată este faptul că obligațiunile OAT se tranzacționează acum cu un spread ușor mai mare decât titlurile de stat italiene BTP – pentru prima dată de la lansarea monedei euro în 1999.

Investitorii, tulburați de instabilitatea politică recurentă, au evitat acțiunile franceze, iar indicele bursier principal CAC 40 a rămas în urmă față de restul Europei cu aproximativ 14% de la începutul anului trecut.

Franța: regele datoriei de stat din Europa

În termeni absoluți, niciun alt stat membru al Uniunii Europene nu deține o datorie publică totală mai mare decât Franța. Datoria suverană a urcat la aproximativ 3,35 trilioane de euro (3,9 trilioane de dolari) — adică în jur de 113% din Produsul Intern Brut (PIB), iar estimările arată că va ajunge la 125% până în 2030.

Raportul datorie/PIB al Franței este atât de ridicat încât, în cadrul Uniunii Europene, doar Grecia și Italia îl depășesc. Cu un deficit bugetar cuprins între 5,4% și 5,8% în acest an, Parisul are și cel mai mare deficit din zona euro.

Pentru a atinge ținta stabilită de UE de reducere a deficitului la 3%, vor fi inevitabile măsuri drastice de economisire.

Totuși, cum măsurile de reducere a cheltuielilor sunt în prezent imposibil de susținut politic, piețele financiare au reacționat prin creșterea primelor de risc pentru obligațiunile franceze. În timp ce obligațiunile germane au o dobândă de aproximativ 2,7%, guvernul francez trebuie să plătească aproape 3,5% dobândă pentru propria datorie.

Ar trebui, așadar, să ne îngrijorăm cu privire la stabilitatea monedei unice europene, euro, dacă finanțele Franței scapă de sub control?

„Da, ar trebui să fim îngrijorați. Zona euro nu este stabilă în acest moment”, spune Friedrich Heinemann, economist la Centrul ZEW Leibniz pentru Cercetare Economică Europeană din Mannheim, Germania, chiar dacă el „nu este preocupat” de o nouă criză a datoriilor pe termen scurt în lunile următoare.

„Dar trebuie să ne întrebăm încotro se îndreaptă lucrurile dacă o țară mare precum Franța, care a înregistrat o creștere constantă a raportului datorie/PIB în ultimii ani, se confruntă acum și cu o nouă destabilizare politică”, a declarat el pentru DW.

Și alte mari economii acumulează datorii la niveluri istoric ridicate și trebuie să atragă miliarde de euro de pe piețele de capital. În această toamnă, de exemplu, Germania, Japonia și Statele Unite vor trebui să emită noi obligațiuni guvernamentale pentru a-și finanța cheltuielile — un motiv esențial pentru care piețele globale de obligațiuni rămân sub presiune.

Singurul motiv pentru care piețele nu sunt și mai nervoase — adică pentru care diferențele de randament ale obligațiunilor franceze nu cresc și mai mult — este speranța că Banca Centrală Europeană (BCE) va interveni și va cumpăra obligațiuni franceze pentru a stabiliza piața, crede Heinemann. „Dar această speranță s-ar putea dovedi greșită, deoarece BCE trebuie să fie atentă să nu își submineze propria credibilitate.”

Pentru guvernele franceze succesive, a existat de mult timp o dilemă politică: de fiecare dată când propun măsuri de austeritate sau reforme economice, partidele de stânga și de dreapta reacționează vehement și își mobilizează susținătorii.

Comisia Europeană și BCE, sub presiune

Franța cheltuie acum anual 67 de miliarde de euro doar pentru plata dobânzilor. În același timp, se află sub presiune deoarece s-a angajat să își reducă treptat deficitul, în conformitate cu regulile Uniunii Europene.

Însă Heinemann atribuie o parte din vină și Comisiei Europene, considerând că aceasta „a contribuit la crearea acestei situații”.

„A închis un ochi — ba chiar amândoi — atunci când era vorba despre Franța. Au fost compromisuri politice motivate de teama de a nu întări populiștii”, a spus el. „Franța și-a consumat deja o mare parte din spațiul fiscal disponibil. Germania se află într-o poziție mult mai bună, având suficientă marjă de manevră.”

Reforme blocate

Potrivit lui Heinemann, Franța, la fel ca Germania, are nevoie urgentă de reforme majore în sistemul de protecție socială și de reduceri ale cheltuielilor publice. Alternativa ar fi creșterea taxelor într-o țară care deja impune o povară fiscală ridicată atât asupra cetățenilor, cât și asupra companiilor.

De aceea, Heinemann este sceptic că scena politică franceză ar putea ajunge la un consens transpartinic privind reducerea datoriei. „Cum populiștii de stânga și de dreapta câștigă tot mai mult teren, nu cred că acest lucru se va întâmpla. Centrul se micșorează. De aceea sunt pesimist în privința Franței și nu văd o soluție.”

Pentru Andrew Kenningham, economist-șef pentru Europa la compania londoneză Capital Economics, riscurile pentru celelalte piețe europene rămân deocamdată gestionabile.

„Până acum, problemele par să fie în mare parte limitate la Franța însăși, atât timp cât amploarea situației franceze nu devine prea mare”, a scris el într-o notă adresată clienților.

Totuși, el a avertizat asupra unor scenarii în care criza Franței s-ar putea amplifica semnificativ, crescând riscul de contagiune.

„Până la urmă, Franța este a doua cea mai mare economie a zonei euro, cu legături comerciale și financiare profunde cu vecinii săi și totodată o putere politică majoră în Uniunea Europeană”, a subliniat Kenningham, adăugând că o criză în Franța ar putea pune sub semnul întrebării chiar viabilitatea proiectului european.

„Nu ne așteptăm la o criză de o asemenea amploare în următorii unu până la doi ani. Dar dacă totuși s-ar produce, efectul de contagiune ar putea deveni un risc mult mai serios — unul pe care BCE ar fi obligată să-l gestioneze”, a spus el.

Criză politică într-un moment nepotrivit

Tulburările din Franța apar într-un moment în care Uniunea Europeană se află în conflict cu Statele Unite în privința politicii comerciale, inclusiv a taxelor mai mari propuse de Franța pentru giganții americani din domeniul tehnologiei.

Momentul este unul prost ales pentru ca Uniunea Europeană să pară slăbită de blocajul politic din Franța.

Pentru Heinemann, mulți actori politici din Franța sunt „trumpiști în adâncul sufletului”, mai ales în zona de stânga și de dreapta a spectrului politic.

„Ei ar putea exercita presiuni asupra Comisiei Europene pentru a riposta la tarifele impuse de Trump prin introducerea unor tarife europene”, a avertizat economistul, ceea ce „ar crește riscul unor adevărate războaie comerciale” și ar agrava și mai mult criza datoriilor din țară.