Anglia şi Germania faţă cu provocările internaţionale

Temele principale ale discuţiei desfăşurate la Berlin au vizat situaţia din Orientul Mijlociu, dosarul nuclear iranian, politica economică europeană şi pregătirea viitorului summit al UE. Intîlnirea la vîrf germano-britanică a fost urmată de o conferinţă de presă.

Merkel îşi vizitase omologul britanic la Londra la 24 noiembrie, două zile după ce preluase funcţia executivă supremă. Intrunirea care urmat învestiturii cancelarului german se derulase satisfăcător pentru ambele părţi. Insuşi accesul ei la cîrma marii coaliţii guvernamentale, creştin-social-democrate, a contribuit mult la ameliorarea relaţiilor germano-britanice, împovărate de neînţelegerile majore apărute în raporturile dintre primul ministru britanic şi fostul cancelar Gerhard Schroeder. Paradoxal, laburistul Blair ocupă, atît în economie cît şi în plan politic poziţii mult mai apropiate de conservatoarea Merkel, decît de cele adoptate de fostul lider social-democrat. Şefa executivului german a confirmat azi în mod explicit această pronunţată apropiere declarînd că

a citit „cu multă bucurie discursul rostit de Tony Blair la Oxford, acum 2 săptămîni, o cuvîntare care constituie o adeziune clară la o Europă de succes, generatoarte de creştere economică şi cred”, a mai precizat Angela Merkel textual, „că sesiunea din martie a Consilului European ar trebui să se îndrepte în această direcţie”.

Incît perioada glaciară din epoca Blair-Schroeder a luat sfîrşit, chiar dacă, la Londra, pragmatica Merkel, un om politic înclinînd spre un curs economic liberal a refuzat să se comită în privinţa viitorului axei Paris-Berlin, ori să specifice dacă se va solidariza cu Marea Britanie împotriva liniei economice semietatiste ale Franţei. La rîndul său, Blair s-a arătat conştient de constanţa puternicelor legături franco-germane. Dar premierul britanic doreşte relaţii cît mai strînse cu Germania. Blair i-a oferit ca atare Angelăi Merkel nu doar prietenia, ci şi sprijin concret. Şeful guvernului londonez i-a dat şefului executivului german o preţioasă mînă de ajutor spre a repruta un răsunător succes ca mediator la ultimul summit al UE, cînd Londra a acceptat în mod surprinzător un compromis în chestiunea mult controversatului rabat asupra contribuţiei britanice la bugetul UE.

In ceea ce a devenit principalul contencios internaţional actual, în speţă ambiţiile nucleare ale regimului fundamentalist-islamic de la Teheran, Merkel a adoptat un limbaj diplomatic, dar nu lipsit de fermitate. Ea a declarat că în discuţia cu Blair s-a abordat tema Iranului, „ţară care a depăşit linia roşie”. In acest domeniu, Parisul, Berlinul şi Londra sunt perfect de acord. La Berlin, Merkel a afirmat că a discut cu omologul ei britanic despre „modul în care vor trebui continuate eforturile diplomatice menite să determine Iranul să ocupe o poziţie care să facă posibilă cooperarea”.

Ambele părţi au adoptat o poziţie comună şi în alte chestiuni. Blair a ţinut să evidenţieze capacitatea celor două ţări de a contribui nu numai la reformarea UE, ci şi la rezolvarea unor ample probleme privind relaţiile internaţionale, bunăoară cooperînd în Afganistan ori în ceea ce liderul britanic a numit „procesul de pace” din Orientul Mijlociu. La acest ultim punct, Blair, ca şi Merkel înaintea sa, a ţinut să reitereze condiţiile puse de europeni grupării extremiste islamice Hamas, care a cîştigat recentele alegeri parlamentare palestiniene. Fără să-i numească astfel, Blair le-a pus în vedere teroriştilor islamişti că „e necesară recunoaşterea statului Israel, renunţarea la violenţă şi asumarea foii de parcurs spre pace”, în speţă a acordurilor încheiate de Israel cu autorităţile autonome palestiniene.

Avînd în vederea similitudinea concepţiilor celor doi lideri europeni, Londra şi-a exprimat încă de ieri dorinţa de a-şi intensifica raporturile cu Berlinu, adăugînd periodicelor contacte bilaterale ale demnitarilor de rang mediu întîlniri la nivel înalt.