Angela Merkel rămâne în funcţia de cancelar

Fără experimente. După alegerile parlamentare din 24 septembrie Germania rămâne o oază de linişte politică, socială şi economică. Nelinişti există în altă parte: în Turcia preşedintelui Erdogan, în America lui Donald Trump, în Rusia lui Putin şi în Marea Britanie - ţara decisă să părăsească Uniunea Europeană. Dar şi în alte privinţe există motive de nelinişte. Teama faţă de terorism şi populismul câştigă teren. Totuşi, în Germania domneşte liniştea. Comparativ cu aspectele enunţate mai sus, alegerile parlamentare recent încheiate aproape că par un certificat medical de sănătate mintală.

Rezultatul alegerilor, posibile coaliţii, AfD

Scorul obţinut este o confirmare pentru Angela Merkel. Cu 32,7% voturi obţinute - conform proiecţiei de după închiderea urnelor, Uniunea sa a pierdut câteva procente comparativ cu alegerile din 2013. În noul Bundestag vor intra şapte partide în loc de cinci. Concurenţa politică a devenit mult mai puternică. Prin scorul înregistrat, formaţiunea Alternativa pentru Germania (AfD) devine cea de-a treia putere în Bundestag. O nouă povocare pentru Angela Merkel.  

Un cutremur politic este, totuşi, exclus. Succesul populiştilor din AfD era de aşteptat, înfrângerea social-democraţilor - de asemenea. Prin revenirea liberalilor în Bundestag, cancelarei Angela Merkel nu-i rămân decât două opţiuni în vederea formării unei coaliţii. Cu siguranţă SPD nu va mai primi rolul de partener-junior. Ca variantă de guvernare rămâne o alianţă formată din Uniunea conservatoare (negru), liberali (galben) şi ecologişti (verde).  O constelaţie nouă-nouţă în jurul căreia se vor purta negocieri îndelungate. 

Aşadar, încă 4 ani cu Angela Merkel la conducere. Dacă mai rezistă. Însă cancelara Germaniei trece drept o persoană ambiţioasă, care duce la bun sfârşit tot ceea ce a început. Dar cum o va face?

Ca prim cancelar de sex feminin din istoria ţării şi al doilea cel mai longeviv şef de guvern, Angela Merkel este deja demnă de consemnat în manualul de istorie. Însă pentru a lăsa posterităţii ceva cu adevărat memorabil, îi lipseşte marea lovitură politică. Adenauer a integrat în occident vechea Republică Federală, Brandt a reuşit o apropiere a Estului de Vest în vremea Războiului Rece, Kohl a fost artizanul Reunificării, Schröder a schimbat din temelii statul social. Ce moştenire rămâne în urma cancelarei Merkel?

În mod suprinzător, în 2015, Angela Merkel a deschis graniţele pentru peste un milion de refugiaţi. Între emoţie şi indignare, cancelara şi-a menţinut decizia. S-a opus unei limite superioare a numărului de migranţi acceptaţi, preferând să respecte Constituţia literalmente. Legea fundamentală nu prevede o anumită limită în domeniul acordării azilului. Ca atare Angela Merkel a fost nevoită să înfrunte noua provocare: integrarea refugiaţilor, repatrierea solicitanţilor de azil neeligibili. Un proiect de lungă durată. 

Cireaşa de pe tort la urmă?

Un şantier este şi Uniunea Europeană. În familia europeană lucrurile nu merg bine. Marea Britanie vrea să-şi găsească singură drumul într-o lume globalizată. Desprinderea de comunitate trebuie pusă la punct. O muncă titanică pentru Angela Merkel. Iar ţările din sudul Uniunii Europene nu vor să mai tolereze măsurile de austeritate impuse de Germania. Deşi şefa executivului de la Berlin este considerată gardianul proiectului european, ţările îndatorate se simt presate de către Republica Federală. Merkel doreşte şi va trebui să ţină unită comunitatea. În caz contrar, strigătele în favoarea statului naţional se vor înmulţi. 

Dar şi tendinţele megalomane de prin jurul Germaniei cad tot pe umerii cancelarei Merkel. Fiindcă nu numai Trump vrea să facă America din nou măreaţă, ci şi Putin sau Erdogan duc o politică ambiţioasă. Pe plan internaţional, şefa guvernului de la Berlin este considerată anti-Trump. Nu răspunde la provocări şi e zgârcită la vorbă. Acum nimeni n-o mai subestimează. Înainte era altfel."Rombul lui Merkel" şi duritate tăcută

În 2005 a reuşit să câştige primul său mandat. De două ori a guvernat în marea coaliţie cu SPD, o dată cu liberalii. În propriul partid Angela Merkel nu le lasă nicio şansă masculilor alfa. Cine nu recunoaşte singur că n-are şanse în faţa ei, o află pe propria piele. Christian Wulff a ajuns preşedinte după care s-a poticnit.   

Şi mai uimitor este succesul cancelarei în faţa concurenţei politice. Între 2005 şi 2017 a învins aproape din start cvartetul social-democrat al "candidaţilor S" (Schröder, Steinmeier, Steinbrück, Schulz). Dar şi în privinţa conţinutului a absorbit opoziţia până a făcut-o să-şi piardă conturul. Odată cu democratizarea socială a Uniunii a epuizat SPD-ul. Până şi alegătorii convinşi ai social-democraţilor au trecut de partea lui Merkel.  

Cu politica sa privind renunţarea la energia nucleară, angajamentul în protejarea mediului şi politica în domeniul migraţiei, Angela Merkel a contrat temele principale ale verzilor. Ba chiar, înainte de alegeri, şi-a permis luxul de a lăsa Bundestag-ul să voteze privind căsătoria între persoane de acelaşi sex - un subiect multă vreme controversat în formaţiunea conservatoare. Iar ea a votat împotriva acestei legi. În cele din urmă, acest pragmatism i-a asigurat un succes incontestabil. Angela Merkel neutralizează opoziţia. Uneori, nici măcar creştin-democraţii nu mai ştiu cât de conservatoare mai este ea. Cu toate acestea, ca formaţiune politică, CDU este interesată, înainte de orice, de putere. Aşa că problema pierderii profilului său e doar una convenţională.

Misiunea ei: să fie „Anti-Trump"

Noul triumf electoral se bazează, în primul rând, pe încredere. Şi la alegerile precedente, din 2013, a fost la fel. O sigură propoziţie a fost de ajuns pentru a-şi face reclamă: "Mă cunoaşteţi". Stilul său politic este, de asemenea, impunător. Şi se bucură de recunoaştere aproape de pretutindeni. Până şi tinerii o găsesc grozavă. Cei sub 25 de ani nici măcar nu-şi pot aminti de vreun guvern fără Merkel. 

Totuşi, Merkel n-a reuşit nici până acum să-şi îmbunătăţească arta oratorică. În schimb, cu poziţia mâinilor sale - numită şi "rombul lui Merkel" - a creat un clasic modern al iconografiei. Este simbolul minimalismului în politică şi cartea sa de vizită. Întruchiparea calmului. O calitate stranie şi rară cu care trebuie să se profileze dacă vrea să părăsească scena politică în 2021 cu mandatul de cancelar dus până la capăt sau nu.

New York Times a numit-o "ultima apărătoare puternică a Europei". Atâta recunoaştere obligă. Multă vreme n-a vrut să spună dacă va mai candida pentru un al patrulea mandat sau nu. Alegerea lui Donald Trump, pe 9 noiembrie 2016, a dat impresia că se va retrage. Dar fiindcă ea însăşi spunea că nu va ieşi niciodată din cursă ca o "epavă pe jumătate avariată" a avut curajul să candideze încă o dată. Votul electoratului l-a obţinut. Acum va trebui să demonstreze ce poate.

Autor: Volker Wagener / CS