Angajarea răspunderii a devenit procedeu generalizat

Ministrul Economiei, Adriean Videanu, a prezentat doar o selecţie dintre cele 32 de măsuri care au fost iniţial anunţate şi le-a prezentat într-o ordine diferită.

El a vorbit despre scutirea de impozit a profitului reinvestit, susţinerea producţiei de export prin garanţii şi contra-garanţii, despre scăderea pragului de la care investiţiile străine directe vor primi facilităţi fiscale, despre impozitul forfetar, restituirea garanţiilor firmelor de construcţii care execută comenzi publice şi legea responsabilităţii fiscale.

S-a văzut deja că Guvernul şi-a anunţat intenţia angajării răspunderii pentru foarte multe subiecte. Iniţial, primul ministru a anunţat că va angaja răspunderea guvernului pentru legea salarizării unitare, dar şi pentru legile de reformă ale Educaţiei, care cel puţin în varianta Miclea sînt trei : legea învăţămîntului preuniversitar, legea învăţămîntului superior şi legea educaţiei permanente.

Iată deja patru proiecte de lege, la care s-ar adăuga acum aceste măsuri economice care se referă la facilităţi fiscale şi cheltuieli menite să încurajeze anumite sfere productive.

Sînt foarte multe proiecte şi ele nu ar putea fi asumate prin acelaşi act. Potrivit Constituţiei, „Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege."

Este adevărat că legile Educaţiei ar putea fi şi ele comasate într-un aşa numit "Cod", aşa cum l-a numit de altfel ministrul Ecaterina Andronescu, deşi este evident un artificiu, dar şi aşa ar fi vorba de 3 proiecte de lege care nici măcar nu se referă la acelaşi domeniu de legiferare.

Iată de ce, dacă ar fi să luăm în considerare declaraţiile primului ministru din ultimul timp, ar fi nevoie de cel puţin 3 angajări succesive ale răspunderii. Or, nici primul ministru, nici liderii PD-L şi nici PSD nu au făcut pînă acum nici cea mai mică referire la acest aspect. Toate declaraţiile şi toate calculele politice au părut să aibă în vedere o singură asumare a răspunderii.

Dar dacă guvernul a gîndit totuşi de la bun început o întreagă succesiune de angajări a răspunderii începînd cu luna septembrie înseamnă că asistăm la o minimalizare fără precedent a rolului pe care îl are Parlamentul.

Căci dacă am adăuga la enumerarea de mai sus intenţia mai veche a Guvernului de a angaja răspunderea asupra Codurilor de procedură civilă şi penală şi angajarea deja consumată asupra Codului penal şi a Codului civil ne aflăm deja în prezenţa unor mutaţii dramatice cît priveşte modul de adoptare a legilor.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Petre Iancu