Andreea Jijie: ”Mi se pare că există mai mult respect aici"

”Mi se pare că există mai mult respect aici, față de modul de lucru din România, ne povesteşte Andreea Jijie, adăugând: "e drept că în România am lucrat doar trei ani în Brașov, până în 2010. Cred că s-au mai schimbat lucrurile și acasă. Am lucrat pentru o firmă germană cu management românesc și nu eram mulțumită de posibilitățile de creștere. Structura era foarte ierarhică, pe când aici percep mai multă egalitate între colegi şi mult mai multe oportunităţi."

După unsprezece ani, în care a muncit și locuit în Bonn, Andreea e de părere că societatea germană este una conservatoare, unde inovațiile și schimbările se produc uneori prea lent.

”Ceea ce sper să se schimbe este partea de digitalizare. Era un slogan al CDU, care spunea: ‘digitalizarea acum și pentru toată lumea’. Și mi s-a părut puţin comic, pentru că CDU a fost multă vreme la putere și tot ce ține de digitalizare este la pământ aici, în Germania, hârtii peste hârtii. Asta sper să se schimbe, inclusiv partea de birocrație."

Andreea Jijie mai are câteva exemple: "Felul în care au apărut mașinile electrice în SUA, unde Tesla a împins foarte mult inovația în segmentul acesta. Industria auto din Germania s-a adaptat foarte încet la noile schimbări, de abia acum VW și celelalte firme germane mi se pare că-i prind un pic din urmă pe americani. Germanii sunt orientați către proces și atunci, ca popor şi cultură, cred că le este foarte greu să prindă valul acesta al digitalizării și al inovației. Se mișcă destul de greu pentru a crea un spațiu necesar start-up-urilor, deși Berlinul este acum foarte mult axat pe partea asta. 

Protecția mediului este un subiect destul de controversat aici. Dacă te uiți din perspectiva Germaniei la industrie, care este destul de poluantă, atunci cred că la momentul acesta sunt și germanii într-un fel de conflict: dacă se duc pe partea de protecție a mediului, cumva pierd pe partea de industrie, însă pe de altă parte este foarte multă presiune socială și din partea organizațiilor activiste să îmbunătățească lucrurile. Cred că suntem cumva la o răscruce”.

Dar nu numai pe partea de inovare și digitalizare speră Andreea să se schimbe lucrurile, ci și în zona relațiilor interumane.

”Germania a încercat în ultimii ani să integreze destul de mulți imigranți. Și părerea mea este că i-a acceptat, dar aceștia nu s-au integrat. Cred că e greu și pentru ei, pentru imigranți, dar este greu și pentru cei care erau deja aici. Încă există foarte mult rasism și frică față de oamenii aceștia, care arată altfel, se comportă altfel și care, unii dintre ei, uneori, creează probleme”. Andreea mărturiseşte că și pentru ea integrarea nu a fost un proces tocmai uşor şi că încă nu s-a încheiat. 

”Bonnul este un oraș internațional, sunt mulți expați. Orașul fiind mic, grupul meu de prieteni e alcătuit din oameni din alte țări, trăiesc într-o bulă internațională. E destul de greu să te integrezi aici, limba e foarte grea și dacă nu ești forțat de împrejurări - eu la lucru folosesc limba engleză - e cu atât mai dificil”.

O altă problemă cu care Andreea se confruntă în Bonn este faptul că nu reușește să găsească o locuință: ”Deși am bani sau am confirmarea băncii că pot să iau creditul, pur și simplu nu există piață de locuințe. Aici se construiește foarte greu și foarte încet pentru că există foarte multe reguli, deci sunt foarte puține oferte imobiliare și cererea este foarte mare. Din această cauză și prețul locuințelor este foarte, foarte mare".

"Iar pe partea de asigurări de sănătate, deși Germania pare o țară care este foarte axată pe partea socială, e foarte greu", constată Andreea. "Eu dacă am o problemă, ca să-mi fac o programare la un medic durează între trei și șase luni, dacă nu mai mult. Există și excepții: dacă ai asigurare privată. Uite, mie asta mi se pare o problemă, pentru că un om normal, ca mine, cu asigurare de stat, care plătește taxe foarte mari (undeva la 40%), nu poate merge la un control medical în mai puțin de șase luni”.

Inițial, când s-a gândit să plece din România, Andreea era tentată să ajungă în Italia sau Spania - și pentru că limba italiană o cunoștea deja.

”Soarta a fost să găsesc stagiul acesta în Bonn iar apoi jobul. M-am gândit de multe ori la o posibilă plecare, însă mi-am dat seama că viața în Germania este foarte confortabilă, în sensul că, din perspectiva mea, prețurile sunt destul de accesibile comparativ cu salariile. Calitatea vieții în Germania din punctul ăsta de vedere este medie spre bună, mai ales dacă o compar cu țările învecinate. În Olanda, dacă mergi la cumpărături, e mult mai scump, de Elveția nici nu mai vorbim. Apoi, referitor la piaţa muncii, toți românii pe care-i cunosc eu în Germania, dacă vor să-și găsească ceva de lucru își găsesc. E destul de ușor să-ți găsești un job care e plătit ok. 

Bonnul este un oraș relativ mic. Poți să mergi la serviciu cu bicicleta, la cumpărături la fel, ai destul de multă zonă verde, parcuri, natură, deci calitatea vieții din punctul ăsta de vedere este foarte bună.

Și când am avut ocazia să plec cu jobul, am comparat locul în care mă gândeam să plec cu locul în care stăteam. Totdeauna mi-a dat pe plus și atunci am rămas”.