Anamaria și Tudor Ionescu (Fly Project) în dialog cu DW

Nu pot vorbi în numele tuturor prietenilor familiei Ionescu. Totuși, am convingerea că sunt în asentimentul acestora și al oamenilor care îi urmăresc la televizor, când afirm că Anamaria și Tudor formează un cuplu realmente aparte în peisajul mediatic românesc. Pe scurt, despre ei. Sau mai pe lung, într-un interviu acordat via Skype (video la sfârșitul acestui text). 

Cu ceva timp în urmă, o doamnă m-a întrebat dacă Anamaria Ionescu este și în realitate "tot așa". Așa, cum?, am fost curios să aflu.

Păi, o găsesc frumoasă și temperată, veni explicația. I-am întărit interlocutoarei mele ambele convingeri, meditând un pic asupra adjectivului "temperată", ce mi s-a părut cu adevărat inspirat în cazul de față. Aș mai adăuga la rându-mi: sufletistă.  

Însă, înainte de a face cunoștință cu Anamaria, l-am cunoscut pe soțul acesteia. Numai prezența la întâlnire a unei prietene comune reușea să îmi aducă aminte că stau de vorbă pentru prima dată cu Tudor Ionescu.

"O, să trăiți. Luați loc, luați loc. Să știi că, în așteptarea ta, noi am comandat câțiva mici. Ia și mănâncă". Numai dacă sunt dietetici, altfel nu, am replicat eu, spre indignarea previzibilă a comesenei, ce a intervenit prompt: "Adică ce vrei să spui?". 

După vreo două ore de povești și voie bună, la care au contribuit nu doar mititeii, ci și desertul (împărțit la trei), am hotărât că întâlnirea are nevoie de bis.

Era o zi toridă de vară în București. Am părăsit frumoasa terasă din buricul orașului cu senzația că, undeva, cumva, l-am cunoscut pe Tudor înainte de această întrevedere.  

Câteva luni mai târziu, cred că era sfârșit de octombrie, Yoneștii, cum de asemenea îi știe lumea, se pregăteau să plece la Amsterdam. "Dacă ai timp și chef, hai să ne vedem", propune domnul Ionescu. 

Din motive de trafic, (înainte de problemele sanitare actuale, autostrada către capitala olandeză era adesea congestionată), dar și de natură meteorologică, am ajuns la hotelul în care se cazaseră cei doi cu o întârziere deloc neglijabilă.

Aici am făcut cunoștință și cu Ana: "Bună. Îmi pare bine. Să nu te superi, dar mie îmi este foame, zic să mergem să mâncăm". 

Dacă doamna pe care am evocat-o mai sus m-ar întreba astăzi cum sunt Anamaria și Tudor Ionescu în realitate, aș încerca un răspuns mai complet: "Așa cum îi vezi la televizor. Oameni de acțiune. Serioși, dar nu complicați. Veseli, dar nu obositori. Normali în cel mai bun sens al cuvântului. Ah, și să știi că Tudor Ionescu fumează. De aceea va încerca, pe cât posibil, ca la restaurant să aleagă o masă strategică, aproape de ieșire". 

Anamaria și Tudor Ionescu se află, cred, într-o situație privilegiată: pot fi deopotrivă admirați și invidiați.

Ana, între altele pentru frumusețe, inteligență și inspirație (mărturie stau ideile deocorative pot fi privite pe conturile de Instagram și Facebook ale Eventlicious). Tudor, pentru entuziasmul său inepuizabil, care cu siguranță joacă un rol esențial în longeviva sa carieră artistică, presărată cu nenumărate succese internaționale. 

Laolaltă, ca familie, pot fi admirați sau invidiați pentru autenticitate, generozitate, naturalețe. Și, mai ales, datorită unui copil chiar mai frumos decât ei amândoi la un loc: Ilinca. 

În ceea ce ne privește am ales calea de mijloc: să-i apreciem pentru optimism și să-i invidiem pentru plăcintele, torturile și toate celelalte tortúri culinare la care se supun ei înșiși și îi supun și pe alții, vizual, în această perioadă în care stăm în case.

Despre toate acestea și multe altele, în înregistrarea de mai jos. Îi găsiți și pe vlogul lor: Yonestii Live