Al nostru Lincoln, la Gettysburg

In campania electorală Barack Obama l-a citat neobosit pe Lincoln. Era omul care a întrupat mai pregnant decât oricine visul american de libertate şi de unitate, visul realizării individului uman muncitor şi încrezător în propriile capacităţi.

Lincoln continuă să fie eroul multor oameni de peste ocean. Portretul său împodobeşte numeroase case americane, fiind atârnat frecvent alături de cel al celor mai îndrăgiţi membri ai familiei.

În ce-l priveşte, Obama îl copiază frecvent. Se afirmă că primului preşedinte de culoare al SUA i-ar plăcea să-şi scrie singur cuvântările, cum făcea şi Lincoln.

Născut în sărăcie, acum două veacuri, într-o familie de ţărani încercând în disperare să cultive o bucată de pământ arid din pustiul statului Kentucky, tânărul Abraham avea să asiste la doar 9 ani la moartea în chinuri, a mamei sale. Ceea ce însă nu avea să-l distrugă.

Deşi n-a apucat să absolve mai mult de un an de şcoală, tânărul Lincoln avea să cheltuiască un ocean de energie pentru a învăţa buchea şi a-şi însuşi principiile de drept ale epocii sale.

Graţie talentului său retoric excepţional şi calităţilor sale ieşite din comun, tânărul autodidact avea să-i uimească pe deputaţii din statul Illinois. Iar la doar 25 de ani avea să fie acceptat ca avocat fără să fi studiat o singură zi la universitate.

Celebru a rămas Lincoln însă nu doar pentru performanţele sale intelectuale profesionale, ori pentru faptele sale de autoeliberare din cătuşele mizeriei şi ignoranţei. Şi nici doar pentru că a eliberat America de neomenia sclaviei.

Bună parte din binemeritata sa faimă se bazează pe geniul scurtei sale declaraţii rostite după măcelul de la Gettysburg.

In urma celei mai sângeroase bătălii a războiului civil american, cea care avea să constituie momentul de apogeu al sforţărilor antisclavagiştilor împotriva statelor confederate, Lincoln avea să inaugureze cimitirul soldaţilor ucişi pe front amintindu-le compatrioţilor pentru ce s-a luptat aici.

In ciuda imensei victorii a trupelor sale, obţinută cu atâta trudă şi jertfe de sânge, în numai puţin de 3 zile de cumplite încleştări, succinta alocuţiune evita orice triumfalism. In opt propoziţii rămase legendare Lincoln îl evoca pe D-zeu, amintea de naşterea naţiunii sale, precum şi, cu smerenie, de faptele de arme şi de curajul fiilor ei de a lupta pentru idealurile lor, de a-şi asuma sacrificiul suprem întru apărarea libertăţii şi prezervarea eternă a democraţiei americane. Omenii luptaseră "pentru ca un guvern al poporului, din popor, pentru

popor să nu piară în veci de pe faţa pământului", subliniase Lincoln.

Nu e de mirare că Obama şi-a ales această personalitate exemplară drept model. În fond, Lincoln continuă să fie extrem de popular. E firesc să fie aşa. Iar succesorul său nădăjduieşte să fie la fel.

Apoi, alegerea la preşedinţie a primului şef de stat american de culoare are o valoare simbolică strâns legată de faptele măreţului său predecesor, în calitatea sa de campion al luptei împotriva sclaviei.

Odată cu accesul lui Obama la Casa Albă, idealurile lui Lincoln ar fi triumfat definitiv, se afirmă adesea.

In fine, înainte de a fi asasinat, în 1865, Lincoln a izbutit să cârmească nava americană cu bine pe timpul unei furtuni năprasnice, scoţând-o teafără din zona celor mai periculoase recife cu care s-a confruntat vreodată. Ca s-o salveze, ilustrul preşedinte din timpul războiului civil nu s-a dat în lături să apeleze la ajutorul unor rivali politici.

Obama încearcă acum să-l imite. Rămâne de văzut dacă va reuşi.

În ce-l priveşte pe autorul celor opt propoziţii rostite la Gettysburg, ar fi bine pentru întreaga suflare omenească, ar fi de-a dreptul minunat în această lume saturată de trufaşe ispite totalitare, ca Lincoln să nu rămână doar eroul multor americani, ci să devină şi al nostru, al tuturor.