Ajutoarele sociale pentru imigranţii din UE nu mai sunt tabu

Chiar dacă nu este o sentinţă, ci doar poziţia procurorului general al Uniunii Europene, Melchior Wathelet, judecătorii de la Curtea Europeană de Justiţie tind să se ghideze după direcţia indicată de acesta. Prin urmare, instanţele sociale din statele membre se aşteaptă la o decizie în acest sens în lunile care urmează.

În cazul concret care a reaprins dezbaterea este vorba de o cetăţeană suedeză de origine bosniacă, mamă a trei copii. Ea a lucrat de mai multe ori pe termen scurt în Germania, după care a primit ajutor de şomaj la Berlin.

Autorităţile germane au oprit însă plata ajutorului după câteva luni, motivând că imigranţii fără job din UE pot fi excluşi de la aceste beneficii. Femeia a făcut plângere în instanţă.

Potrivit procurorului general Wathelet, dacă un cetăţean european a trăit şi lucrat mai mult de trei luni în Germania, cererea sa de acordare a ajutorului de şomaj pe termen lung (Hartz IV) nu poate fi respinsă automat. Autorităţile trebuie să analizeze în fiecare caz în parte "cât de legat este solicitantul de ţara gazdă".

Solicitanţii de ajutor de şomaj trebuie să-şi caute activ de lucru

În prezent, cetăţenii europeni nu au dreptul la ajutoare sociale în alte state membre în care nu au lucrat şi în care nu au intenţia de a-şi căuta un loc de muncă. Aceasta este regula valabilă la Curtea Europeană de Justiţie.

Procurorul general Wathelet spune că solicitanţii de ajutor de şomaj trebuie să-şi caute activ de lucru. Ţările din UE au dreptul să refuze acordarea ajutoarelor sociale, "pentru a menţine echilibrul financiar al sistemelor sociale". Nimeni nu are deci dreptul de a se muta într-un alt stat comunitar doar pentru a primi acolo ajutoare sociale.

Herbert Brücker, cercetător specializat în migraţie internaţională şi integrare europeană în cadrul Institutului pentru piaţa muncii şi cercetare profesională din Nürnberg, explică pentru Deutsche Welle: "Se poate primi alocaţia pentru copii, dar alocaţia nu este practic un ajutor social. Alocaţia pentru copii poate fi solicitată atunci când familia respectivă îşi mută domiciliul în altă ţară."

În cazul cetăţenei suedeze, procurorul Wathelet crede că aceasta ar trebuie să continue să primească ajutoarele sociale, având în vedere că cei trei copii ai ei au nevoie de şcolarizare. Deoarece părinţii şi copiii lor care merg regulat la şcoală în ţara gazdă ar avea drept de şedere în ţara respectivă, independent de căutarea unui loc de muncă.

Femeia de origine bosniacă ar putea deci avea câştig de cauză, nu doar pentru că a lucrat în Germania, dar şi pentru că copiii ei merg regulat la şcoală în Germania. Procurorul general Wathelet nu exclude însă şi un deznodământ negativ pentru ea, având în vedere că prioritatea este "asigurarea stabilităţii financiare a sistemelor sociale naţionale".

Expertul Brücker propune pe de altă parte o armonizare a acestor sisteme sociale în rândul statelor membre. De exemplu, prin stabilirea unei cote comune de 30% din venitul mediu în ceea ce priveşte contribuţia la asigurările sociale. Măsura ar viza protejarea pieţelor muncii din ţările membre, care altfel ar risca să se prăbuşească.

Teama de abuz

Dacă imigranţii din UE care caută loc de muncă ar fi excluşi automat de la ajutoarele sociale, abuzurile s-ar înmulţi, crede Maria Loheide, membru în consiliul de administraţie al Diakonie. "Mulţi angajatori din Germania se folosesc de situaţia precară a imigranţilor europeni pentru a-i obliga să accepte condiţii de muncă grele şi salarii de mizerie", a explicat ea Serviciului de Presă Evanghelic (epd).

Potrivit estimărilor ei, anumite ramuri ale economiei germane nu s-ar mai descurca deloc fără aportul imigranţilor europeni. "În agricultură e nevoie de 200.000 de angajaţi sezonieri, în construcţii şi prelucrarea cărnii sunt de asemenea angajaţi cu precădere imigranţi din alte state comunitare", arată Loheide. În opinia ei, o decizie a Curţii Europene de Justiţie conformă cu poziţia procurorului general al UE ar face dreptate imigranţilor din ţările UE.