”Ashraf Ghani este un trădător național”

Puțini sunt cei familiarizați atât de bine cu politica și conflictele din Afganistan precum Fatima Gailani, una dintre cele numai patru femei implicate în negocierile de pace cu talibanii la Doha, capitala Qatarului, în ultimele 11 luni. În clipa de față, cu orașul Kabul căzut în mâinile militanților islamiști la 15 august, aceste eforturi aproape că nu mai par aievea. 

Fostă președintă a Societății Afgane a Semilunii Roșii, deținătoare a unui masterat în studii islamice și jurisprudență la The Muslim College din Londra, Gailani provine dintr-o familie influentă și religioasă. Tatăl ei a fost unul dintre liderii mujahedinilor afgani care au luptat împotriva ocupației sovietice din anii 1980.

După ce regimul taliban a fost răsturnat de intervenția condusă de americani la sfârșitul anului 2001, Fatima Gailani a devenit comisar constituțional, ajutând la redactarea noii constituții a Republicii Islamice Afganistan.

Însă, după ce talibanii au pătruns în Kabul și au preluat puterea, acel Afganistan și constituția lui au încetat efectiv să mai existe. Într-un interviu în exclusivitate acordat DW la Doha, aceasta mărturisește că încă încercă să se adapteze la evenimentele recente din Afganistan.  

Interviul a fost realizat cu puțin timp înainte de atacul sinucigaș care a ucis peste 100 de persoane în fața aeroportului din Kabul, la 26 august.

Cum vă simțiți în acest moment?

Sunt încă total șocată, pentru că eram atât de aproape de a avea un transfer ordonat de putere. Iar domnul Ghani a distrus totul pentru a-și salva banii. Plecarea sa subită a dus la ceea ce vedeți astăzi.

Dincolo de numeroasele zvonuri, există și vreo dovadă că Ashraf Ghani și apropiații săi, precum fostul consilier pentru securitate națională Hamdullah Mohib, au plecat cu geamantane umplute cu dolari americani?

Asta dumneavoastră să-mi spuneți! Sunt lucruri ce necesită investigare. Dar care să fie motivul acestei plecări atât de precipitate, când aveau garanția că talibanii nu vor intra în Kabul timp de două săptămâni? Singurul lucru pe care vreau să îl spun aici este că acest trădător nu ar trebui să scape basma curată.

Este oare corect să dăm toată vina doar pe Ashraf Ghani?

Nimeni nu poate învinovăți o singură persoană. În mod cert există mai multe lanțuri de vinovății pentru ceea ce s-a întâmplat în Afganistan în ultimele patru decenii de război și violențe. Numai că această ultimă situație haotică, această prăbușire, nu îi poate fi atribuită decât lui. Omul ăsta și-a trădat țara. A trădat oameni apropiați. Ar fi putut să aștepte, părăsind țara într-un mod ordonat, iar transferul de putere ar fi avut loc. Ceea ce a făcut este absolut rușinos. 

Primul pas a fost faptul că, din pricina egoismului său și a lumii pe care și-a creat-o pentru el însuși, a pus o mulțime de obstacole în fața acestor discuții de la început. Iar apoi, desigur, a urmat fantasticul act al fugii sale. Îi admit lui Ghani talentul actoricesc, demn de un premiu Oscar, de care a dat dovadă când a spus că va rămâne în țară până în ultimul moment. Toată lumea din jurul lui l-a crezut.

Inclusiv dumneavoastră l-ați crezut…

Da, mă aflam la Doha, unde pas cu pas am fost informați cu privire la lista delegației care va veni aici pentru o tranziție ordonată a puterii. Erau Dr. Abdullah Abdullah, fostul președinte Hamid Karzai și toți ceilalți lideri. Planul era ca securitatea să fie garantată pentru acest transfer de putere și comunitatea internațională să fie martoră la el.

Pentru noi toți din echipa de negociere, cel mai important aspect în această etapă era că talibanii au cucerit Afganistanul. Acesta este un fapt. Așadar, cum putem asigura un transfer pașnic de putere care să garanteze o pace durabilă pentru viitor? Ne-am dorit ca lucrurile să avanseze fără probleme. Dar, ce să vezi, omul și-a luat tălpășița. 

Negocierile de la Doha nu au ajuns niciodată la un rezultat notabil. Putem spune că totul a fost în zadar?

Asta nu voi ști niciodată. Însă dacă aș fi avut o urmă cât de mică de îndoială că lucrurile nu se desfășoară pe bune, nu mi-aș fi asociat numele cu discuțiile de la Doha. În toate demersurile politice pe care le-am făcut pentru Afganistan în ultimii 43 de ani am pus onoarea pe primul loc. Onorându-ți propriul nume, îți onorezi deopotrivă țara și poporul.

Am crezut cu adevărat în discuțiile de la Doha. Nu vreau să spun că talibanii nu au fost dificili. Desigur că au fost, iar acum realizez și că ei știau că fac progrese. Noi, pe de altă parte, căutam cu sinceritate pacea. Nu am niciun fel de îndoială.

Ce veți face de aici înainte? Vă veți întoarce la Kabul?

Da, mă voi întoarce la Kabul. Știți că mă recuperez de cancer. Nu mi-am mai văzut oncologul din 13 ianuarie. Atunci a fost ultima dată. Așa că acum voi merge la Londra pentru a mă vedea cu oncologul meu și poate mă voi odihni câteva săptămâni, pentru că sunt epuizată. Complet epuizată. Apoi mă voi întoarce acasă, unde se află soțul și cei doi frați ai mei.

Ce fel de Afganistan credeți că este cel în care vă întoarceți?

Este evident că răspunsul depinde în primul rând de talibani și apoi de comunitatea internațională. Talibanii vor trebui să pună poporul afgan pe primul loc pentru a asigura pacea. Și cum să asigure pacea? Printr-un guvern autentic, bazat pe includere. 

Pentru a avea un atare guvern, la care să fie martoră comunitatea internațională, formarea lui ar trebui să aibă loc în afara Afganistanului, așa încât toată lumea să poată asista la acest proces, încredințată că este autentic și, desigur, să-l gireze. În caz contrar, dacă ambasadele nu se deschid din nou, oamenii vor muri de foame. Dacă lipsește asigurarea comunității internaționale, oamenii vor muri de foame. Iar oamenii lihniți ar putea face orice din disperare.

Chiar nu vreau să văd talibanii patrulând în mașini blindate și Daesh-ul (cuvântul arab pentru ISIS folosit în Afganistan, n.r) montând bombe pe străzi. Cine ar fi victimele? Civilii obișnuiți și nevinovați de pe străzile din Kabul! Nu vreau să văd așa ceva. Chiar trebuie să uităm cine este învingător și cine este învins. În clipa de față, singura noastră grijă trebuie să fie poporul afgan.

Ați avut contacte strânse cu elitele talibanilor la Doha timp de aproape 11 luni. Se poate avea încredere în ei? Talibanii vorbesc despre deschidere și amnistie, dar în același timp vedem relatări credibile despre atrocități, crime, execuții publice. Cuvintele talibanilor nu pare să fie confirmate de realitate…

Pentru a avea lege și ordine în Afganistan, trebuie să avem un guvern în care poporul afgan să aibă încredere. Încrederea poporului afgan este cea care va turna apă rece pe focul care arde astăzi în Afganistan. Atunci când afganii de rând vor avea cu adevărat încredere în ceva, atunci vor apărea și schimbările, oamenii se vor liniști și vor sprijini sistemul. 

Trebuie să acceptăm faptul că talibanii au câștigat lupta din punct de vedere militar, dar noi toți împreună va trebui acum să aducem pacea. Iar pacea nu poate fi câștigată numai de către una dintre tabăre. Noi am răsturnat un regim, fosta Uniune Sovietică, însă nu am obținut pacea pentru Afganistan. De ce? Pentru că a fost ceva unilateral.

Apoi a venit momentul Bonn, Germania, decembrie 2001. Ne-am așezat la masă, dar i-am exclus pe talibani. Am câștigat pacea? Deloc. De ce am dori să repetăm acest lucru încă o dată? De astădată să facem lucrurile cum trebuie.  

Va fi loc pentru o femeie vocală precum domnia voastră în Afganistan?

Femeile din Afganistan nu pot fi ignorate. Noi, femeile din Afganistan, știm că suntem afgane și că suntem musulmane. Ne cunoaștem limitele, dar și libertățile. Afganistanul nu poate merge înainte fără femeile sale.

Vreau să fiu acolo pentru poporul meu, dar nu am ambiții politice, am renunțat la ele acum multă vreme. În schimb, nu voi renunța niciodată la lupta mea pentru drepturile femeilor și ale minorităților. Aceasta este o promisiune.

Ce i-ați spune adjunctului liderului taliban Mullah Baradar în acest moment?

I-aș spune exact ceea ce i-am spus față în față la Doha: viitorul Afganistanului trebuie să ne includă pe toți. Bărbați și femei. Toate limbile, toate grupurile etnice. Toate sectele din Islam. Hindușii și sikhii noștri. Dacă vrem să ne revendicăm drept țară islamică adevărată, atunci ea trebuie să fie țara pe care profetul nostru ne-a spus să o construim, și nu una pe care o interpretăm după cum ne place. 

Dar domnului Joe Biden ce i-ați spune?

I-aş spune aşa: domnule președinte, ceea ce ați făcut în Afganistan a fost foarte, foarte nechibzuit. Oricât de mult l-am învinovăți pe Ashraf Ghani - pe care îl numesc în mod deschis trădător național - i-aș spune domnului Joe Biden că nu acesta este modul în care ar trebui să se comporte o superputere.

Și aș vrea să vă rog să publicați și această afirmație: nu am vrut ca vreun soldat străin să rămână în Afganistan. Mai presus de orice am dorit pacea. Așa că mai întâi asigurați pacea, iar apoi mergeți oriunde doriți să mergeți. Când am vorbit despre plecarea ordonată a forțelor străine, nu am vrut să spunem că am vrut ca soldații NATO să rămână pentru tot restul vieții lor la noi. Nu!

De asemenea, ați încheiat un contract cu talibanii la Doha, care conținea și un acord politic. Unde este acest acord politic? 

Nota redacţiei: acest interviu a fost scurtat și editat pentru mai multă concizie.