Aderarea la UE - un colac de salvare?

Criza ucraineană va fi, fără îndoială, tema centrală a reuniunii de două zile a şefilor de stat şi de guvern ai UE de la Bruxelles. În mod aproape demonstrativ, va fi semnată cu acest prilej partea politică a Acordului de Asociere între Ucraina şi Uniunea Euroepană. Partea economică, de pildă înlesnirile vamale, vor fi parafate la o dată ceva mai târzie. De fapt este vorba de acordul care urma să fie semnat deja în luna noiembrie a anului trecut. Preşedintele de atunci al Ucrainei, Victor Ianukovici, s-a răzgândit însă în ultima clipă, la cererea Rusiei. Refuzul lui Ianukovici a generat protestele masive de la Kiev, care au dus la răsturnarea de la putere a conducerii ucrainene.

În actuala situaţie extrem de tensionată din Ucraina, UE lansează un semnal cât se poate de limpede, apreciază politologul Werner Weidenfeld din München. "Se poate observa cum UE apasă pe acceleraţie" a explicat Weidenfeld în dialog cu DW. Se apropie aşadar Ucraina în ritm rapid de occident? Nu puţini sunt de părere că, în contextul scindării Ucrainei, Acordul de asociere cu UE reprezintă un prim pas pe calea unei strânse cooperări cu aceasta în viitor.

Comisarul european al Extinderii, Stefan Füle, a vorbit chiar de perspectiva primirii Ucrainei ca membru cu drepturi depline în UE. "Dacă vrem cu adevărat să schimbăm acea regiune din răsăritul Europei, atunci ar trebui să aplicăm şi cel mai puternic instrument de care dispune UE, anume extinderea", a declarat Füle cotidianului Die Welt. În opinia sa, Uniunea reprezintă o incredibilă forţă capabilă "să modifice şi să stabilizeze".

Extinderea spre est, o decizie pripită?

Această poziţie lipsită de echivoc manifestată de comisarul Extinderii nu se bucură la Bruxelles doar de susţinere. Între timp se fac auzite şi multe voci critice. Comisia Europeană a anunţat că nu există încă o poziţie comună cu privire la o posibilă primire a Ucrainei în UE.

Critici s-au făcut auzite şi în Parlamentul European. "Nu mi se pare deloc o soluţie bună", a precizat Manfred Reul, şeful grupului CDU/CSU în Parlamentul de la Strasbourg, adăugând că aşa gândesc cu siguranţă mulţi. UE va trebui, în schimb, a arătat politicianul german, să depună eforturi, acordând sprijin Ucrainei şi trezindu-i încrederea. A-i face însă promisiuni deşarte nu-i va ajuta cu nimic. "Se trezesc speranţe care nu pot fi împlinite", a adăugat Reul, spunând că nu poate fi acceptată în UE o ţară care nu îndeplineşte criteriile de aderare. În ceea ce-l priveşte, susţine orice decizie care ar putea să-l stopeze cumva pe Putin, dar perspectiva aderării la UE a unei ţări nu-l va impresiona prea mult pe liderul de la Kremlin.

Un simbol important pentru occident

Politologul Werner Weidenfeld e în schimb de părere că, dimpotrivă, perspectiva primirii în marea familie europeană ar avea un caracter de simbol. În esenţă, spune el, întrebarea care se pune e "cât de departe sunt dispuse să meargă UE şi SUA în eforturile de susţinere a Ucrainei". De mai mult decât de un simbol nici nu poate fi vorba, negocierile de aderare ar dura oricum ani de zile. Nici într-un caz special precum Ucraina, Bruxelles-ul nu poate bate din palme, spunând că, gata, acum această ţară devine membru a UE.

Între timp şi comisarul Extinderii Stefan Füle a făcut un pas înapoi, declarând pentru DW că "deocamdată aderarea Ucrainei la UE nu este în discuţie".

Ce se întâmplă cu Republica Moldova şi Georgia?

Poziţia ezitantă a UE cu privire la o posibilă primire a Ucrainei în rândurile sale poate fi înţeleasă drept refuz şi la adresa altor state răsăritene, care se simt ameninţate de retorica agresivă a Rusiei - înainte de toate Georgia şi Republica Moldova. Ţări care aşteptă un mai susţinut sprijin din partea Uniunii Europene şi care se tem că actualul conflict din Ucraina s-ar putea extinde asupra propriilor teritorii.

Ambele state intenţionează, ca şi Ucraina, să încheie acorduri de asociere cu UE, sunt însă, pe de altă parte, economic foarte dependente de Rusia. Iar Moscova încearcă, pe orice cale, să împiedice procesul de apropiere de UE. Chiar şi aşa, conchide politologul Werner Weidenfeld, politica promovată de Putin nu poate fi un argument pentru iniţierea negocierilor de aderare cu ţările ameninţate de Rusia. "Doar nu putem spune că de acum vom primi în Uniune toate ţările care au probleme".