9 Mai, o zi revendicată în exces

Bilanţul aniversărilor cuprinde evenimente prea diferite ca să fie contopite într-o unică semnificaţie şi prea multe ca să fie celebrate simultan. De aici şi amneziile publice regretabile şi sărăcirea perspectivei istorice.

La 9 mai 1877 Mihail Kogălniceanu citea în Adunarea Deputaţilor Declaraţia privind proclamarea independenţei Românei: “D-lor, şi Camera şi Senatul, la interpelările d-lor Stolojan şi Fălcoianu, au recunoscut că suntem în stare de rezbel, au recunoscut că suntem dezlegaţi de legăturile noastre cu Înalta Poartă şi că acele legături sunt rupte mai întâi de către Înalta Poartă. (…) În stare de rezbel cu legăturile rupte, ce suntem? Suntem independenţi; suntem naţiune de sine stătătoare!”.

La 10 mai 1866 prinţul Carol, viitorul rege al României, intra în Bucureşti jurând în faţa Adunării că va respecta legile şi datinile Ţării. El sosise de puţin timp în România, debarcând la Turnu Severin după o călătorie incognito pe Dunăre cu un vas austriac. 15 ani mai târziu, la 10 mai 1881 principele Carol era încoronat ca rege al României.

Ziua de 10 Mai va deveni de aceea sărbătoarea naţională a României până la instaurarea comunismului. Nu puţine persoane astăzi susţin restabilirea acestei date ca zi naţională în virtutea caracterului ei ecumenic, dar şi a anotimpului prielnic manifestărilor festive. Monarhiştii prin excelenţă acordă zilei de 10 Mai o însemnătate specială, căci ea ar avea virtutea de a recupera o parte luminoasă a trecutului istoric fără controverse colaterale şi totodată de a se insera mai firesc în cursul european al istoriei recente.

Astăzi, însă, cele mai multe trimiteri se fac la o aniversare foarte nouă şi cu o semnificaţie insuficient cristalizată. Ziua de 9 mai a fost instituită recent ca simbol al Uniunii Europene, deoarece în această zi, în anul 1950, Robert Schuman, ministrul de Externe al Franţei rostea o Declaraţie privitoare la viitorul comun al ţărilor europene: „Europa nu se va construi dintr-o dată sau ca urmare a unui plan unic, ci prin realizări concrete care vor genera în primul rând o solidaritate de fapt”.

Anterior 9 mai era o zi în care forţele aliate sărbătoreau victoria asupra Germaniei naziste, deşi data capitulării rămâne ambiguă. În 8 mai a fost semnată capitularea la ora 23 ora Berlinului, pe când la Moscova era trecut de miezul nopţii şi ziua de 9 mai. O primă capitulare fusese semnată însă cu două zile mai devreme în 7 mai 1945. Evident, în epoca comunistă, în România se sublinia, sub influenţa Moscovei, îndeosebi contribuţia URSS după cum începutul lunii mai era asociat cu aşa zisa întemeiere a Partidului Comunist Român, în timp ce vechile zile de sărbătoare din epoca monarhiei erau trecute sub tăcere.

Memoria celor vârstnici conţine aşadar straturi şi straturi de aniversări care nu au nicio legătură între ele. Sunt pure rupturi simbolice.