2011 - Anul Franz Liszt

Virtuozitatea pianistică i-a fost întotdeauna admirată şi apreciată, însă talentul său componistic a fost adesea ridiculizat de către colegii contemporani. Pe 20 octombrie 2011 se împlinesc două secole de la naşterea marelui pianist şi compozitor.

Întrucât Liszt a trăit şi a lucrat vreme de câţiva ani la Weimar, festivitatea jubiliară va fi găzduită anul acesta de landul federal Turingia. Evenimentul, care cuprinde concerte, conferinţe şi o expoziţie, va fi onorat de prezenţa unor celebrităţi europene. Comitetul de onoare va reuni ambasadori din Ungaria, Austria, Franţa, Elveţia, Italia şi Vatican, precum şi muzicieni, oameni politici, figuri bisericeşti şi reprezentanţi ai familiilor regale.

"Artist cu identităţi multiple"

În opinia lui Nike Wagner, directoarea comitetului şi stră-strănepoata compozitorului, publicitatea de mare anvergură făcută acestei festivităţi este cât se poate de normală. Liszt este "o figură modernă, exemplară, un artist cu identităţi multiple", a explicat ea.

Virtuozitatea lui Liszt a reuşit să fascineze Curtea de la Weimar. În anul 1842, datorită talentului deosebit şi forţei personalităţii sale, compozitorul a fost numit, de către Arhiducele Carl Alexander, concertmaistru al teatrului şi capelei Curţii. Cu toate că perioada petrecută la Weimar a fost un real succes, aici Liszt având cea mai fructuoasă activitate componistică a vieţii sale, sufletul şi gândurile lui au rămas tot la Paris.

La cei 31 de ani pe care îi avea compozitorul la momentul numirii sale la Curtea de la Weimar, Liszt se bucura de două decenii deja de un succes impresionant ca pianist.

Prima apariţie publica la numai 8 ani

Liszt şi-a afirmat de timpuriu talentul muzical, iar părinţii i-au asigurat o serioasă educaţie artistică. Prima apariţie publică a avut-o la numai opt ani, iar începând cu anul 1820 "copilul minune" încânta publicul sălilor de concerte din Viena şi Paris. La vârsta de nouă ani Liszt era deja la Viena, luând lecţii de pian de la Carl Czerny. Profesorul său a fost cel care i-a dezvoltat înclinaţia spre virtuozitate, asigurându-i o bază tehnică solidă.

La 20 de ani Liszt cucerise saloanele aristocrate pariziene. Succesul i-a deschis drumuri atât în plan profesional, cât şi personal, spre inimile frumoaselor doamne. La una dintre seratele muzicale a cunoscut-o pe contesa Marie d’Agoult, care şi-a părăsit soţul şi copiii pentru a-şi petrece viaţa alături de Liszt în Elveţia şi apoi în Italia. Împreună cu Marie d’Agoult, compozitorul a avut trei copii. Fiica sa Cosima avea să devină soţia lui Richard Wagner.

În 1847, după un concert susţinut la Kiev, faimosul pianist s-a împrietenit cu prinţesa catolică Carolyne de Sayn-Wittgenstein. Împreună cu aceasta s-a mutat în 1848 la Weimar. Întrucât legislaţia vremii nu permitea divorţul, nici legătura sentimentală cu aceasta nu a fost pecetluită prin căsătorie. Convieţuirea acestora a fost acceptată cu greu de Curtea de la Weimar, întrucât nu se încadra în tiparele conservatoare ale acesteia.

Pianist, compozitor, dirijor şi pedagog

Pe lângă prodigioasa activitate dirijorală şi laborioasa activitate componistică, Liszt s-a remarcat si pe plan pedagogic, dând lecţii de compoziţie şi interpretare tinerilor ambiţioşi, dornici de afirmare.

În decembrie 1859 compozitorul şi-a pierdut fiul, Daniel, iar în septembrie 1862 a încetat din viaţă şi fiica sa, Blandine. Tristeţea imensă l-a determinat pe Liszt să aleagă o viaţă solitară, la mănăstirea Madonna del Rosario, situată în apropiere de Roma.

Cursuri de măiestrie pianistică

În 1869 compozitorul a fost invitat la Weimar să ofere cursuri de măiestrie pianistică, iar doi ani mai târziu o propunere similară a venit şi din Budapesta, de la Academia Ungară de Muzică.

Artistul s-a stins din viaţă pe 31 iulie 1886, la vârsta de 74 de ani în timp ce se afla la Festivalul de la Bayreuth, organizat de Cosima Wagner.

Autor: Alina Mitroescu, epd
Redactor: Medana Weident