15 ani de închisoare pentru Motassadeq

După ce l-a condamnat la 15 ani de închisoare pe marocanul Mounir El-Motassadq, justiţia germană se poate lăuda că, pentru prima oară, a dat o pedeapsă destul de severă pentru un complice la atentatele de la 11 septembrie. Prea mulţumiţi nu putem fi însă.

De patru ani, cazul Motassadeq se tot judecă, iar procesul a cunoscut deja mai multe direcţii. Prima judecată a decis o pedeapsă de 15 ani de detenţie pentru marocan, dar sentinţa a fost anulată din cauza unor erori de procedură. Al doilea proces s-a finalizat cu o pedeapsă cu închisoarea pe 7 ani, dar aceasta a fost considerată prea blândă. Acum, din nou 15 ani de detenţie.

Acuzele apărării

Apărarea lui Motassadeq a acuzat instanţa de luare de decizii arbitrare şi capricioase. La prima vedere, poate părea şi aşa. Semnificativă este însă şi poziţia curţii federale germane, care în timpul desfăşurării procesului a atras atenţia că lupta împotriva terorismului nu poate fi un război sălbatic şi fără reguli. Doar aşa se poate explica de ce justiţia germană s-a chinuit atât de mult cu judecarea lui Motassadeq şi de ce sentinţa acestuia pare să fie atât de în contradicţie cu cea din procesul unui alt marocan, Abdelghani Mzoudi, care a fost declarat nevinovat.

Ambii marocani făceau parte din cercul apropiat de prieteni al atentatorilor de la 11 septembrie, studenţi la Hamburg. Ambilor li s-a reproşat că i-au ajutat pe atentatorii sinucigaşi să pregătească actele teroriste sau că au ştiut despre acestea, dar nu au făcut nimic pentru a le opri.

Cooperare defectuoasă cu SUA

Ce rol a jucat fiecare cu exactitate, ar fi putut să lămurească un al treilea marocan, ramzi Binalshibh, însă acesta este deţinut în Statele Unite, iar justiţia germană nu are acces la el. Washingtonul nu a cooperat deloc cu partea germană, din motive de securitate. Totuşi este greu de înţeles de ce americanii au refuzat o astfel de colaborare, de importanţă majoră într-un domeniu precum lupta împotriva terorismului internaţional.

Este surprinzător, deci, că Statele Unite au contribuit la eliberarea lui Mzoudi în 2004, trimiţând autorităţilor germane un fax cu o depoziţie a lui Binalshibh, care îl dezvinovăţea pe Mzoudi. Motassadeq nu a beneficiat de un ajutor similar. Dar cât de credibile sunt asemenea depoziţii, la care nu a fost prezent nici un reprezentant al justiţiei germane şi despre care nu se ştie în ce condiţii au fost acordate. Metodele de audiere de la Guantanamo nu sunt compatibile cu legislaţia germană şi, din acest motiv, depoziţiile obţinute nu sunt acceptate de tribunalele germane.

Dovezile au fost totuşi clare

În acelaşi timp, în pofida tuturor slăbiciunilor din procesul lui Motassadeq, dovezile împotriva acestuia au fost foarte clare, iar condamnarea sa este foarte justă: tânărul marocan a făcut parte din cercul de apropiaţi al atentatorilor, i-a ajutat cu transferuri de bani şi alte lucruri, şi se poate afirma foarte justificat că el ştia, măcar în mare, de planurile teroriştilor de la 11 septembrie. De aici şi până la complicitate este un pas foarte mic.