14 zile până la Brexit: cui îi sună ceasul? | Europa | DW | 17.01.2020
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Europa

14 zile până la Brexit: cui îi sună ceasul?

Cum va fi marcat Brexitul? Boris Johnson vrea să bată clopotele din Big Ben. Nigel Farage invită la un concert special, fără artificii la final. Barbara Wesel de la DW are câteva idei interesante.

Ceva trebuie să se întâmple. Nu este normal să lăsăm să treacă ziua specială fără a o marca într-un fel. Susținătorii Brexitului, supranumiți și Brexiteers, își bat capul de săptămâni bune pentru a serba cum se cuvine momentul stabilit pentru 31 ianuarie, la ora 23.00. Să fie oare oportună amplasarea steagului britanic pretutindeni? Sau să manevreze mai bine o marionetă cu chipul lui Michel Barnier pe străzile metropolei, după modelul prezentării celor învinși în vechea Romă? Chiar dacă jumătate din britanici continuă să nu fie de acord cu părăsirea spațiului comunitar, la final, ei nu sunt decât învinșii care nu reprezintă spiritul britanic.

Bucurați-vă cu orice preț!

Premierul nu a vrut să aprofundeze tema, pentru că se teme să nu cadă în vreo capcană politică. El preferă să glumească în stilul caracteristic: "Dați 10 bănuți pentru gongul din Big Ben". Prietenii Brexit vor să pună în funcțiune clopotul istoric al Parlamentului, după modelul unor evenimente importante, precum a fost finalul celui de-al Doilea Război Mondial. Ei compară așadar eliberarea de sub jugul european cu cea de sub dominația nazistă, ceea ce spune mult despre modul lor de a gândi.

Boris Johnson

Boris Johnson

Johnson are însă mare noroc, în condițiile în care marele clopot a fost demontat, pentru că Big Ben trebuia urgent consolidat, altfel riscând să se prăbușească. De fapt, toată clădirea care adăpostește Parlamentul este în pericol, dar repornirea provizorie a faimosului ceas londonez ar costa nu mai puțin de 500.000 de lire, după cum susține premierul, solicitând o campanie publică pentru adunarea de fonduri. Dacă jumătate de milion de susținători ai Brexitului ar dona 1 pound sau dacă baronul Aschcroft, milionarul coleg de partid al premierului, ar achita singur nota de plată, atunci nimic nu ar mai sta în calea unei serbări de neuitat.

Și dacă Big Ben nu se va putea auzi, atunci de ce să nu bată clopotele din întreaga țară? Episcopul de la Buckingham a fost îngrozit de propunere. Alți prelați au explicat că falia din societate s-ar adânci și mai mult. Pastorii vor trebuie să fie alături și de sufletele celor care își doreau să rămână și care vor suferi în această zi. 

Între serbare de copii și înmormântare

Dacă țin neapărat să serbeze, atunci de ce nu oferă o felie de tort tuturor? În lumea ideilor lui Boris Johnson, "prăjitura" a jucat un rol important în dezbaterea Brexit, după modelul o și mănânc dar o și păstrez. Indiferent cât de des i-au explicat reprezentanții Bruxellesului că trebuie să ia o decizie, el a insistat asupra unui singur concept. Să pregătească atunci câteva sute de mii de torturi, pentru ca fiecare să obțină o bucățică la marea petrecere dedicată Brexit! Amintirile din copilărie, când mai toți mâncau dulciuri până li se făcea rău, pot fi comparate cu Brexit, pentru că și aici, după petrecere, mulți nu se vor simți deloc bine.

Consumarea în masă a prăjiturii ar putea să îi mulțumească și pe susținătorii Europei, dat fiind că și la înmormântare prăjitura ar putea fi decorată cu stegulețe și servită cu mult alcool, astfel încât nimeni să nu se înece de atât plâns.

Lansarea unei noi monede ar reprezenta, în schimb, o idee proastă. Cea de 50 de penny scoasă pentru 31 octombrie 2019 a trebuit să fie retopită, după ce s-a dovedit că data nu era realistă pentru Brexit. Deviza imprimată pe monedă era însă specială:  "Pace, bunăstare și prietenie cu toate popoarele". Economiștii de la Bloomberg au calculat că procesul Brexit a costat până acum la fel de mult ca toate contribuțiile britanicilor la bugetul comunitar din ultimiii 50 de ani.

Să vorbească muzica

Primarul Londrei, Sadiq Khan, nu i-a permis artizanului Brexit, Nigel Farage, să încununeze petrecerea din fața Parlamentului cu un foc de artificii. Nu este corect, să nu mai poluezi puțin aerul de pe Tamisa din motive obiective! Susținătorilor Brexit le mai rămâne doar muzica, pentru a face publicul să danseze de fericire. Oferta ar trebui să cuprindă oldies but goldies de genul "Land of hope and glory", pentru ca pe muzica lui  Edward Elgar "granițele să fie trasate mai departe și mai departe". Ceea ce iar nu se potrivește, dacă luăm în considerare planurile de separare ale Scoției. Sau ar mai fi faimosul "Rule Britannia", în care se glorifică dominația britanică peste mările lumii. Dar, în condițiile în care Marea Britanie nu mai deține decât un portavion, nici această dominație nu mai este ce a fost cândva. 

Surse se găsesc și în muzica pop. De exemplu "The Final Countdown", interpretat cu puțin timp înainte de ora 23.00. Un cântec impresionant, care însă propune o revenire....deci nu se potrivește. Sau, dacă Brexiteeri își recunosc forța destructivă, atunci ei pot să îi pună pe cei de la Sex Pistols să interpreteze "Anarchy in the UK" iar la final să lase masele să cânte în cor hitul de stadion "You'll always walk alone". 

De cealaltă parte a Tamisei, vizavi de Parlamentul care tocmai finalizează Brexitul, se pot organiza cei care vor să rămână în UE. Ei ar putea cânta din toți plămânii melodia celor de la Fleetwood Mac: "Go your own way" – Vezi-ți de drumul tău!  Mai sunt exact două săptămâni pentru a repeta.