1 mai 2004 - o zi istorică pentru mulţi europeni

Un moment istoric marcat cu mare fast atât în vechile cât şi în noile state membre. "O zi atât de importantă trebuie sărbătorită!", mărturisea un german prezent la manifestările organizate la graniţa cu Polonia.

1 mai 2004 a fost o zi deosebită şi pentru Joschka Fischer, pe atunci ministru de externe. În discursul său, Fischer a vorbit despre o nouă Europă şi despre un nou spaţiu al libertăţii. "Haideţi să sărbătorim împreună", a spus ministrul federal de externe, însă nu toţi i-au urmat îndemnul. Mulţi germani s-au temut de concurenţa ieftină din est cu toate că Gerhard Schröder, pe atunci cancelar, a încercat să le înlăture temerile. "Problemele care ar fi putut apărea pe piaţa forţei de muncă, în sectorul serviciilor, apropos de criminalitate şi imigraţie ar fi fost mai mari fără UE, iar noi am fi putut combate aceste efecte negative mult mai greu decât o putem face având la dispoziţie mecanismele procesului de extindere a UE."

Germania şi alte state comunitare şi-au luat măsuri de protecţie împotriva unei imigraţii necontrolate şi au impus pentru mai mulţi ani anumite restricţii la libera circulaţie şi la eliberarea permiselor de muncă. Republica Federală insistă asupra menţinerii acestor bariere chiar până în anul 2011 şi îşi motivează decizia prin cel mai la modă motiv posibil: criza economică. Cabinetul de la Berlin vrea să evite dezechilibre suplimentare pe piaţa muncii în această conjunctură defavorabilă, dar să nu uităm şi faptul că 2009 este an electoral. Astfel Germania şi Austria sunt singurii vechi membri UE care mai menţin restricţii pentru statele care au aderat în 2004.

Obosiţi de atâta extindere

Chiar dacă temerile privind migraţia masivă de la est la vest nu s-au adeverit, după valul din 2004, comunitatea europeană a început să obosească de atâta extindere. În 2006 cancelarul Austriei, Wolfgang Schüssel, avertiza că decidenţii europeni ar trebui să ţină cont de lucrul acesta. "Este evident că există limite la capacitatea de extindere a UE. Şi de aceea cred că este important să ţinem seama şi de acest aspect, nu numai de îndeplinirea criteriilor de către statele candidate."

E drept că în 2007 au mai aderat România şi Bulgaria, dar între timp opoziţia faţă de o nouă extindere a UE este omniprezentă. Una din cauzele acestei atitudini este eşuarea reformelor comunitare interne cum ar fi Tratatul de la Lisabona. Preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, spunea la începutul preşedinţiei franceze a Consiliului European că "Pentru extinderea UE avem nevoie de Tratatul de la Lisabona. Dacă nu vom reuşi să-l adoptăm, atunci va trebui să ne întoarcem la Tratatul de la Nisa care, fără o reformă instituţională, parafează odată pentru totdeauna incapacitatea Uniunii de a-şi spori numarul de membri la mai mult de 27."

Fără Lisabona şi cu actuala criză ce devastează economiile emergente din noile state membre, euforia lui 1 mai 2004 s-a pierdut demult...

Autori: Christoph Hasselbach/Claudia Ştefan
Redactor: Laurenţiu Diaconu-Colintineanu