Genocidul cu mai multe fețe decât Ianus

Cele mai hidoase nu sunt șanțurile-gropi comune de la Mariupol pline de cadavre, create de canonada rusească. Sau ale fricii mutilând chipul unora din ucrainenii înnebuniți să se înghesuie în gara din Kiev ca să prindă un tren, spre a se refugia în vest.

Le aparțin oficialilor ruși care se dau în fața jurnaliștilor și camerelor de luat vederi gata, chipurile, ”să oprească războiul în orice clipă”, deși acest spectacol nu e decât o farsă. Căci tot ei au ordonat devastările de orașe ucrainene, cu tot cu spitale și maternități, interzicând, simultan, crearea și funcționarea de coridoare umanitare spre a se evacua civilii prinși în capcana bombardărilor sistematice și de durată și a asediilor războiului lui Putin.

Alta e fața militarilor ruși care detonează tunurile și lansează rachetele ațintite asupra așezărilor și infrastructurilor civile ale Ucrainei, scuipând foc și moarte, ca în noaptea trecută, la Mariupol, din 30 în 30 de minute.

Mai există însă și fețele înalte, pline de bunăvoință morală, aparținând occidentalilor care dau din umeri neputincioși: ”Am face mai mult, dar ce să facem, n-avem ce să facem, nu putem mai mult!”

Escrocheria cu diplomația

Joi, șeful diplomației ruse a mințit fără să clipească vorbind aparatelor de filmat ale ziariștilor adunați la Antalya, ca să urmărească diplomația mimată de către Rusia lui Putin pentru uzul (și înșelarea) omenirii civilizate, de îndemnat să creadă că Moscova ar vrea pacea. Serghei Lavrov a declarat, himeric: "Noi nu am atacat Ucraina, nu pregătim un atac asupra altor țări." M-am întrebat, împreună cu alții: încotro a luat-o Rusia? Spre spital sau spre tribunal?

Sofismul e simplu. Pentru dregătorii putiniști, Ucraina nu e altă țară (nici Europa de Est, cândva comunizată de sovietici). În delirul lor, Ucraina e ”a lor”. A Rusiei. A maicii Rusia, ghiorț, ghiorț, ghiorț. În aburii votcii, Europa de Est, cu tot cu baltici, polonezi și români, este la fel. A lor. Dar, în fond, de ce nu? Și pentru islamiști, orice teritoriu, de pildă Spania, trece drept ținut musulman, dacă a fost vreodată cucerit de credincioși islamici. Și Europa răsăriteană cândva comunizată (cum a fost islamizată Spania, în Evul Mediu) a fost cucerită cândva de Stalin. Prin urmare, e foarte probabil ca, în capul ușor înfierbântat al Kremlinului genocidar, această parte a Europei să fie a unicului său urmaș vrednic, Putin, singurul moștenitor ”demn” de care a avut parte tătuca.

”Oare ce boală mintală bântuie pe la Kremlin”? – se întreba deunăzi, îngrijorat, un preopinent, om bun, chiar sufletist, gata să cheme salvarea. Ambulanța, sub forma ajutoarelor militare serioase acordate Ucrainei, cu tot cu avioanele de vânătoare poloneze, întârzie. Nu vine, dar nu pentru că Vestul l-ar considera pe pacient sănătos. Nu vine, dar nu pentru că ar crede că n-ar fi mare, urgentă nevoie de ea, de vreme ce președintele Ucrainei, Zelenski, a pus în fine degetul pe rană și a spus nespusa. Că, date fiind bombardamentele rusești asupra maternităților ucrainene, Rusia comite un genocid.

Dar oare la ce se aștepta lumea când l-a auzit pe Stalin redivivus, alias Putin, că afirmă că ucrainenii, chipurile ”neonaziști”, ar comite un ”genocid”? Are de gând America lui Biden să repete isprava Americii lui Roosevelt, care a refuzat să bombardeze șinele de tren ducând către cuptoarele de la Auschwitz, ori a lui Clinton, care a omis să intervină în Ruanda, în 1994? Va sta iar cu mâinile în sân, asistând pasiv la finalizarea acestui posibil, acestui incipient genocid? Știu responsabilii occidentali că sunt învinuiți de mulți, încă de pe acum, de complicitate la această crimă?

Realitatea sinistră, inumană de pe teren

”Războiul terorist și criminal al Rusiei”: cartierele de locuințe din Mariupol au fost supuse de ruși în cursul nopții de joi spre vineri bombardamentelor la oră exactă. Mai precis, la fiecare jumătate de oră. Civilii, în stare groaznică, întrucât sunt lipsiți de apă și căldură de foarte multe zile, au continuat să fie împiedicați de soldații rușii să părăsească zona, Mariupol fiind asediat de multe zile și lipsit, în urma bombardamentelor rusești, de apă, de curent iar de o săptămână de orice ajutor umanitar. Oamenii fac foame. Iar mai nou ar fi fost bombardat spitalul de boli nervoase din Harkov. Zeci de pacienți au trebuit să fie evacuați. 

Cei 300.000 de oameni, femei, copii și bătrîni au reînceput, potrivit președintelui Zelenski, să fie bombardați noaptea de joi spre vineri la Mariupol, exact în clipa în care trebuia să se creeze un coridor umanitar spre a se evacua civili din localitatea programatic distrusă.

Niciun civil nu fusese lăsat joi, de ruși, să părăsească orașul. În răstimp, peste două milioane de ucraineni s-au văzut siliți să-și ia lumea în cap. O parte din populația Kievului s-a înghesuit la gara centrală în trenuri care sunt insuficiente pentru a-i scoate pe toți cei dornici să se refugieze din capitala atacată a Ucrainei.

Ministrul ucrainean al apărării, Reznikov, a subliniat că rușii ”au ucis mai mulți civili decât militari ucraineni” și a calificat modul de a proceda al Rusiei drept ”criminal” iar felul soldaților ruși de a combate: ”un război terorist”. Forțele invadatoare au bombardat până acum zeci de spitale, inclusiv pediatrice, inclusiv maternități, precum și 280 de școli, relevă autoritățile ucrainene.

La palat, în luxul nebun de la Versailles

Ceea ce nu i-a împiedicat, la Versailles, pe liderii UE să se bucure de o atmosferă somptuoasă și să se certe luxos, la stridii, icre negre și șampanie, cu privire la primirea fie rapidă, fie lentă a Ucrainei în UE, fiind invitați politicos să nu se ia la harță de către șeful Consiliului European, Michel.

Cancelarul german Scholz și-a perpetuat opoziția împotriva unei aderări rapide a Ucrainei la UE. Mai grav, Germania insistă să continue importurile de gaze din Rusia beligerantă. Ceea ce oferă vistieriei statului terorist și genocidar aproximativ un miliard de dolari pe zi, cu care să-și finanțeze din plin campania ucraineană. Iar asta deși conversiunea rapidă la alte resurse a economiei germane, care-și acoperă circa o treime din necesarul energetic din importuri rusești, n-ar costa, potrivit unor calcule realiste, decât 1 procent din PIB.

Deloc de mirare că presupusa unitate a vestului din ultimele două săptămâni s-a dus pe apa sâmbetei. Și că balticii i-au spus clar și fără echivoc numărului unu de la Berlin, Scholz, că nu mai consideră acceptabil refuzul Germaniei de a opri importurile de gaze și țiței din Rusia, stop al importului cerut și de Roberta Metsola, președinta Parlamentului European, care, potrivit premierului leton Krisjanis Karins, l-ar putea forța pe Putin să revină la masa negocierilor. Țările cele mai dependente de importurile de energie din Rusia sunt Germania, Austria și Ungaria.

La fel de puțin comprehensibilă ca obiecția Berlinului față de procurarea de enegie ocolind imperiul lui Putin e blocarea aderării rapide a Ucrainei la UE, căreia Germania și alte țări refuză să-i dea lumină verde. Ori faptul că Emmanuel Macron încearcă, înaintea alegerilor prezidențiale din Hexagon, să adune puncte electorale la Versailles pe spinarea tragediei ucrainene.

Degeaba probează în aceste zile ucrainenii cât de eroic luptă pentru independență și democrație un popor care se opune totalitarismului de extracție kaghebistă și-și varsă sângele pe altarul valorilor europene. Cu nasul pe sus, pentru parte din elita apuseană nu e de ajuns.

Germania, Ucraina și valorile europene

Arogantă și ipocrită, ea trage de urechi Ucraina, Moldova și Georgia, care n-ar îndeplini criteriie de aderare de la Copenhaga, n-ar respecta suficient statul de drept și n-ar avea destulă stabilitate și economie de piață. Cum să aibă, dacă Rusia îi face chiseliță cu bombele sau le ia aerul cu șantajul și intimidarea, în timp ce Vestul, laș și debusolat, cu o Germanie dezorientată în frunte, le promite susținere, le oferă un pic de ajutor, dar în fond i-a părăsit la greu?

Ca și cum n-ar ști, vorba fostei ambasadoare a SUA la ONU, Nikki Haley, că ”războiul Rusiei în Ucraina depășește Europa. Că e o istorie a luptei libertății cu opresiunea, a democrației cu dictatura, a vestului cu Rusia lui Putin”.

Zilele trecute am auzit un apel din vârful elitei culturale israeliene cerând, pe drept, Germaniei, să nu se mai ferească să conducă Europa. Și, indirect, să acorde ajutor militar Ucrainei.

Reluat de Yalta European Strategy, o organizație non-profit, Yuval Noah Harari a reliefat textual: ”Vreau să le spun politicienilor germani, germanilor în genere, ca evreu, ca israelian și ca istoric: știm că nu sunteți naziști. Nu trebuie s-o dovediți mereu și mereu. Nu trebuie să vă mai temeți că, dacă puneți mâna pe o armă, sau dacă vă ridicați vocea, vom crede că sunteți naziști. Știm că nu sunteți. Ce avem nevoie din partea Germaniei e să se ridice din genunchi și să conducă Europa! Vreți să vă ispășiți păcatele trecutului? Luptați pentru libertate și democrație. Fiți în fruntea acestei lupte! Aceasta ar fi cea mai bună ispășire a crimelor naziste”, a conchis celebrul istoric Yuval Harari.

În răstimp, Rusia profită din plin de fondurile care-i mai parvin prin băncile care n-au fost decuplate de la sistemul SWIFT datorită Germaniei și își continuă ”operațiunea specială”, cum îi zice eufemistic propaganda rusă războiului de agresiune, terorist și genocidar, declanșat în Ucraina.

La întrebarea ce e de făcut în reacție, nu puțini intelectuali publici europeni își frâng mâinile a neputință, disperați. Andrei Pleșu, intervievat de RFI, îl chema recent la bară pe rusul Serghei Lebedev, care trăiește în Elveția. El, zice Pleșu, ”demonstrează că ceea ce nu înțelege occidentul sau nu pare să perceapă este că nu numai Putin e problema. Aproape că nu el e problema. Ci este o tradiție imperialistă rusească, care se vede întotdeauna ca aparținând unei specii de forță, de merit, de orgoliu, de îndreptățiri, ca nicio altă națiune. E vorba de un sens de imperialism rusesc care face ca un personaj ca Putin să fie absorbit și asumat până la urmă….Pentru el astea sunt fleacuri la care se acomodează. Mult mai important e să fie mereu câștigător și dominator”.

Potrivit lui Serghei Lebedev, ”impunitatea crimelor sovietice le determină să se întoarcă, tocmai pentru că au rămas până azi nepedepsite”. Exact cum România a rămas fără lustrație. Mai zice Lebedev, just: ”Bombele și rachetele rusești care-i omoară acum pe ucraineni sunt prețul carențelor de după 1991.”

Mă întreb: cum oare pot fi convinși purtătorii acestei tradiții imperialiste rusești să-și tempereze orgoliul, să-și mai potolească zelul expansionist și să se smerească, altfel decât prin unirea lumii și fermitatea statelor alianței celei mai puternice din istorie, care să ajute Ucrainei astfel încât să învingă în războiul drept pe care-l poartă spre a-și apăra ființa națională, demnitatea și libertatea și să fie pedepsiți în fine agresorii?