În Iran se desfăşoară vineri alegeri prezidenţiale

Cei peste opt milioane de locuitori ai Teheranului trebuie să aibă nervi tari fiindcă aproape zilnic au loc adunări şi serbări de amploare. De aceea, traficul este adesea blocat. Campania electorală s-a desfăşurat însă mai deschis şi mai liber decât în ediţiile precedente. Pentru prima dată, candidaţii nu au fost cenzuraţi la televiziune şi pentru prima dată în campanie s-a implicat activ şi o femeie din dorinţa de a-l sprijini pe bărbatul său.

Zahra Rahnavard este o artistă apreciată şi profesor de politologie, a fost rectorul unei universităţi din Teheran şi consilieră a fostului preşedinte Mohamed Khatami. Rahnavard face campanie pentru soţul său, fostul premier Mir Hussein Moussavi. Acesta a devenit în termen de doar câteva săptămâni un adversar redutabil pentru Ahmadinejad. Atât de redutabil, încât Rahnavard a devenit ţinta unor atacuri prezidenţiale. Ahmadinejad a pus la îndoială credibilitatea carierei sale academice. În replică, Rahnavard a afirmat că dacă preşedintele nu-şi cere scuze, va fi acţionat în justiţie; cuvintele preşeduintelui nu o ofensează numai pe ea ci pe oricare femeie din Iran.

Mussavi şi bătăioasa sa soţie nu sunt singurii contracandidaţi ai lui Ahadinejad, însă ei au cele mai mari şanse. Pe lângă aceştia mai candidează fostul comandant ultraconservator al Gărzilor Revoluţionare, Mohsen Rezai şi fostul preşedinte al Parlamentului, Mehdi Karroubi. Este însă dat ca sigur că alegerea se va decide între Ahmadinejad şi Moussavi.

Chiar dacă concurenţii sunt foarte diferiţi, ei toţi critică aspecte ale politicii lui Ahmadinejad. În primul rând îl acuză pe acesta că este responsabil pentru înrăutăţirea continuă a situaţiei economice. Rezai avertizează că preşedintele este pe cale să arunce ţara într-o prăpastie. Moussavi îl acuză că, prin politica sa externă, a dus ţara la izolare.

Ahmadinejad respinge însă toate aceste acuzaţii. Inflaţia spune el, a fost pe vremea predecesorilor săi mai mare. Politicieni importanţi s-au îmbogăţit pe căi ilicite şi poporul a fost mereu dezavantajat, adaugă el. Situaţia însă s-a îmbunătăţit în timpul mandatului său.

Dar, Iranul se confruntă cu atâtea probleme, încât este imposibilă rezolvarea lor în numai patru ani. Preşedintele îşi justifică şi politica externă în următorii termeni: "Nu ne ţinem de regulile jocului stabilite de marile puteri. Aceasta am învăţat de la Imamul Chomeini. Imamul nu a acceptat niciodată regulile lor şi dacă ar fi fost altfel nu am fi putut niciodată face revoluţia islamică."

Consens general există între candidaţi doar în privinţa programului atomic, sprijinit de toată lumea. Toţi susţin că ţara are dreptul să efectueze cercetări în domeniul nuclear, un drept contestat de străinătate.

Autori: Peter Philipp / Ioachim Alexandru
Redactor: Medana Weident