1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Între prieteni, ca între duşmani

Rodica Binder30 octombrie 2013

La ce bun să ne consternăm că NSA spionează înalta clasă politică a partenerilor Americii, dacă şi între prietenii obişnuiţi privitul prin gaura cheii se practică fără ca cineva să se mai oripileze?

https://p.dw.com/p/1A7tP
Imagine: picture alliance/ZB

Cine-şi imaginează că preşedintele Obama va cere scuze Angelei Merkel pentru inacceptabila ascultare a telefonului ei mobil de către NSA riscă nu numai să-şi vadă înşelate aşteptările, ci şi să i se rîdă în nas şi să fie luat peste picior de cei care deunăzi aflau din spusele lui James Andrew Lewis că Statele Unite vor asculta pe mai departe telefonul şefei guvernului german.

Expertul american al serviciilor secrete, răspunzînd întrebărilor publicaţiei „Wirtschaftswoche”, menţionează că şi China şi Rusia o spionează pe cea mai puternică femeie a lumii. Că cele două state nu sunt deloc prietenii Germaniei, ci doar parteneri de afaceri contează prea puţin în ochii lui Lewis, care-i recomandă doamnei Merkel că ar fi preferabil să-şi securizeze telefonul, în loc să se îngrozească de vigilenţa scrutătoare a prietenilor de peste Ocean.

Specialistul american intervievat merge şi mai departe cu raţionamentul şi pleacă de la premisa că Merkel ar fi ştiut că este ascultată de NSA, dar că în acelaşi timp Snowden, deşi are informaţii şi despre ceea ce fac şi ştiu alte servicii secrete, nu suflă o vorbă. De ce? Pentru că, dacă ar face-o, ar contrazice teza pusă în circulaţie de adversarii libertăţii şi democraţiei cum că America este cea rea. Or, afirmă Lewis, America nu este rea, toţi sunt răi.

Afirmaţia nu numai că relativizează abuzivele practici ale NSA, ci îi exonerează atît pe spioni cît şi pe responsabilii politici sub a căror autoritate aceştia se află. Apoi, serviciile secrete americane nu interceptează tot ce aud din indiferent ce direcţie, concentrîndu-se doar asupra ţărilor care au legături cu terorismul. Stupefiat, intervievatorul întreabă cum de poate fi plasată Germania pe „axa răului”, tocmai ea, care este un bun partener al Americii. Este adevărat, concede Lewis, dar, pe lîngă Angela Merkel, pe care o admiră personal, există şi dintre aceia care fac Germania suspectă.

Motivele? Gerhard Schröder a avut un cu totul alt caracter. Iar concernul Siemens furnizează material de construcţie Iranului pentru centralele sale nucleare. Germania, mai precizează Lewis, ar fi zădărnicit în Uniunea Europeană spionarea Chinei de către NSA, deşi Statele Unite întrevăd în spionajul economic practicat de Beijing un mare pericol pentru economia mondială şi pentru securitate.

America, pasămite, supraveghează întreprinderile străine doar din raţiuni de securitate sau cînd există bănuieli de corupţie şi nicidecum din interese economice. James Andrew Lewis îşi să seama cît de puţin plauzibilă este această ipoteză şi se simte dator să puncteze retoric enunţul, formulînd întrebarea „cui am putea să-i transmitem informaţii despre BMW?”

Cu alte cuvinte, ştim totul, dar nu spunem nimănui nimic. Deocamdată. Numai că informaţiile înseamnă putere şi, la un caz, pac la Războiu'.