Încălzirea planetei nu este o catastrofă

În rândul cercetătorilor în domeniul climei, domneşte consensul că modificările climaterice sunt provocate în mare parte de oameni, iar emisiile de CO2 contribuie în mod sensibil la încălzirea planetei. Cu toate acestea, aşa-numiţii sceptici în privinţa climei, reuşesc în continuare să deruteze opinia publică. Printre cei mai renumiţi sceptici se numără Richard S. Lindzen, profesor universitar la Massachusetts Institute of Technology, cu merite academice excepţionale.

Norii şi aburii încălzesc planeta

În momentele în care profesorul Richard Lindzen nu acordă interview-uri, el se dedică cercetării influenţei norilor şi a aburilor asupra climei. Deoarece aceşti factori, afirmă şeful catedrei de meteorologie, influenţează şi ei în bună măsură temperatura globală. În ce mod exact, încă nu se poate spune, şi de aceea aceşti factori încă nu pot fi luaţi în calcul la modelele climatice care prezic o încălzire globală dramatică a planetei. Lindzen critică aceste campanii de avertizare vehement:

„Recent s-a decoperit atât în Japonia cât şi în Europa că modele climatice care prezic o încălzire puternică a planetei, nu pot funcţiona corect. Deoarece dacă ele sunt aplicate la o prognoză meteorologică, ele nu funcţionează nici măcar pentru un interval de câteva ore ci se prăbuşesc aproape din start”.

Căldura favorizează prosperitatea

Concluzia lui Lindzen este că premisele unei creşteri a temperaturii cu între două şi 4,5 grade Celsius sunt exagerate. În opinia sa, chiar dacă volumul emisiilor de dioxid de carbon se dublează, încălzirea va măsura doar 0,5 grade Celsius. Iar aceasta, continuă el, n-ar fi deloc o catastrofă, ba dimpotrivă:

"De fiecare dată când planetă a suferit un proces de încălzire, s-au înregistrat mai puţine epidemii, mai puţine perioade de foamete, iar per ansamblu a sporit prosperitatea. Să luăm de pildă Evul Mediu în Europa. Ştiţi, cercetătorii în domeniul climei consideră perioadele mai calde din trecut, iar unele dintre ele au fost destul de calde, drept perioade climatice optime. Teama noastră de căldură este un fenomen recent. Care ne stăpâneşte până ieşim la pensie. Când toată lumea migrează în zonele calde”.

Educarea conştiinţei: pură propagandă

Cercetătorul în vârstă de 67 de ani, cu o barbă grizonată şi o frunte înaltă, râde des pe parcursul explicaţiilor sale. Cu toate acestea, rămâne dur în modul său de exprimare. Astfel, ideea de a le arăta elevilor gheţari topindu-se ca exemplu al încălzirii planetei, este pură propagandă şi ca atare ceva dezgustător. Gheţarii sunt un fenomen complex. Ei depind de temperatura locală iar procesul topirii lor a început din secolul 18. Apoi, rolul norilor în acest caz, de asemenea încă nu a fost cercetat amănunţit.

„Dictaturile se folosesc de copii pentru a-i pune pe părinţii lor sub presiune, cu privire la anumite moduri de comportament. O asemenea metodă este însă inadmisibilă, abuzarea de copii în situaţia în care ei înşişi încă nu înţeleg exact despre ce e vorba”.

Dar copii măcar au o scuză, pentru incapacitatea lor de a înţelege, continuă Lindzen, spre deosebire de anumiţi adulţi, ca de pildă cei care i-au decernat lui Al Gore premiul Nobel pentru pace:

„Uitaţi-vă, comitetul norvegian al premiului Nobel, este compus din cinci politicienii, cu toţii norvegieni. N-aş merge pe mâna lor dacă e vorba de o justă apreciere a cercetării ştiinţifice. Iar în ceea ce priveşte politica: ultimii ani ne-au demonstrat că scopul lor principal este unul şi bun: acela de-al enerva pe George Bush. Mi se pare o atitudine neadecvată pentru acest comitet, o atitudine care denotă prostia şi nu contribuie în nici un fel la pacea în lume. Tot ce au reuşit să obţină este deprecierea premiului Nobel pentru pace”.

Protecţia mediului în slujba intereselor particulare

Oricum, continuă Lindzen, dezbaterile despre încălzirea planetei sunt exploatate de către majoritatea politicienilor în scopuri private:

„Mişcarea de protecţie a mediului vede în aceste dezbateri o cale de a strânge fonduri, cu care baza ei de finanţare nu va dispărea niciodată. Iar orgoliile politicienilor le dictează acestora că intenţia de salvare a planeta este una nobilă”.

Până şi concernele energetice se implică în această mişcare doar pentru că presimt dezvoltarea unor noi domenii de afaceri. Iar Al Gore se lasă recompensat regeşte pentru discursul său încoronat cu un Oscar. Să fie prin urmare totul doar un mare complot? Nu, este de părere Richard Lindzen, care crede că evoluţia lucrurilor în societate nu este dictată de idei sau de persoane, ci interesele anumitor grupări pur şi simplu converg, cel mai adesea în mod inconştient. De pildă este interesul general al ţărilor puternic industrializate de a menţine permanent un decalaj între standardele lor de viaţă şi cele ale ţărilor în curs de dezvoltare. Acest fapt joacă un rol important şi în dezbaterile pe tema protecţiei mediului:

„Anume în ideea că India şi China trebuie să-şi înfrâneze procesul de industrializare, deşi atâtea generaţii au trăit în sărăcie până acum, doar pentru că Europa intră în panică din cauza unei jumătăţi de grad Celsius. O idee absurdă”.