1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

În căutarea timpului avut

29 mai 2017

În țările dezvoltate, tehnologia simplifică existența. Așa era planificat, cel puțin. Dar cu cât facem lucrurile mai rapid, cu atât avem mai puțin timp, cu atât mai puțină răbdare. Paradoxal? Nu chiar.

https://p.dw.com/p/2dmEV
Servicii Messenger
Imagine: picture-alliance/dpa/W. Kastl

A fost inițial conceput pentru persoane cu probleme senzoriale, de anxietate, ADHD și autism. De câteva luni, ”fidget spinner”, o jucărie cu trei elici de învârtit între degete, a devenit vedeta în materie de obiecte de distracție în rândul copiilor și adolescenților. Mai să detroneze Pokemon Go, jucăria ”anti-stres” face furori în lumea civilizată. Pentru că - nu-i așa? - în lumea civilizată toți suntem stresați. Și cum procedăm în lumea civilizată când vrem să ne liniștim? Facem ceva în plus.

Am devenit experți în a ne face timp pentru a… face ceva în plus. Sigur, că doar în epoca vitezei totul este compactat, rapid, menit să ne simplifice existența, nu? Astfel încât avem timp pentru încă ceva, și încă ceva. Până când… nu mai avem timp deloc. Pentru că secundele sau minutele cât durează o bună parte din activitățile noastre internautice de civilizație ultra-modernă cer tot mai mult. Un fel de fast-food pentru minte. Pe de o parte, pentru că sunt nesatisfăcătoare pentru intelect, pe de altă parte pentru că ne dau senzația că am făcut ceva rapid, deci ne-a mai rămas timp. 

Fast forward, sau pe repede înainte

Secundele și minutele unui tweet. Informații de importanță mondială sunt răspândite mai cu seamă de când Donald Trump a devenit cel mai puternic lider al lumii, în 140 de caractere sau 140 de secunde. Atât îți pune la dispoziție Twitter, al treilea site de socializare ca număr de utilizatori la nivel mondial, pentru a transmite o informație.

Un tweet marca Donald Trump
Imagine: picture-alliance/NurPhoto/J. Arriens

Și oricum n-ar avea nimeni răbdare să citească sau să vizioneze mai mult. Avem încă multe de făcut. Facebook cunoaște perfect această tendință. Platforma numărul unu la nivel mondial își optimizează în mod regulat algoritmul după placul utilizatorilor. Cele mai căutate par a fi postările scurte și materialele video de maxim 1,5 minute. Interviurile și declarațiile sunt compactizate, video-urile de divertisment editate cu fast forward. Nu are nimeni timp de pierdut.

Nici mass media tradiționale nu au de ales decât să se raporteze la placul publicului și consecutiv la platformele sociale. Scurt și cuprinzător: știri video de 1 minut, articole scurte, fotografii care, conform zicalei, spun mai mult de 1.000 de cuvinte. Evident, 1.000 de cuvinte scrise ar necesita minute bune de citit. Și cine are minute bune pentru un singur subiect? Trebuie să rămână timp și pentru următorul.

OMG, LMA, LOL

Delirul vitezei și al compactizării nu se limitează la platforme sociale. Short Message Service, acuș învechitul nostru SMS, s-a transformat într-un fel de NSEMS, adică Not Short Enough Message Service. Nu mai are multă lume răgazul să scrie un tradițional și călduros ”La Mulți Ani”. Așa că urarea se transformă în LMA, la care se adaugă - dacă cumva e timp - o floricică sau o inimioară. Mirările se exprimă în OMG (Oh, my God) și amuzamentul în LOL (laughing out loud). Limbaj universal de altfel, în comunicarea modernă.

Apple IOS Sicherheitslücke
Imagine: Getty Images/AFP/J. Eisele

Până și speed dating, o invenție a anilor 2000 a devenit între timp prea ”slow”, prea încet, deci obsolet. Pentru că există sute de aplicații de dating în care fotografiile potențialilor pretendenți se află pe ecranul smart-phone-ului, sub suveranitatea degetului arătător, care, cât ai clipi, are puterea de a da pagina. Chestiune de secunde. Următorul! Cât mai multe profiluri în timp cât mai scurt.

Nu ar fi o noutate faptul că psihologii vorbesc despre dependență de internet. Sau despre platformele sociale care ne creează o multitudine de impresii (deseori lipsite de substanță) despre noi înșine și lumea în care trăim. La fel, faptul că stresul este considerat maladia secolului 21 nu mai este de mult o surpriză. Să nu fie oare această sete permanentă de scurt, rapid și cât mai mult unul dintre stimulii cheie care zguduie sănătatea mentală a milioane de oameni la nivel mondial?

Să fi avut timp psihicul uman să se adapteze la o creștere atât de rapidă a vitezei? Cu cât facem lucrurile mai rapid, cu atât ne dorim să facem mai mult și cu atât avem mai puțin timp. Altfel, propoziția ”Nu am timp” nu ar fi cea mai des-folosită replică, tocmai în secolul vitezei. Tehnologia ne simplifică existența în nenumărate privințe. Numai că psihicul uman o complică la loc. 

Lavinia Pițu