În ţara bunului plac

S-a făcut mult, în România regimului Dragnea. Bine, nu neapărat pentru copii, cărora, deşi cu zecile de mii săraci lipiţi, li s-a luat sub Viorica şi programul cornul şi laptele. Ca să aprecieze şi ei socialismul pesedist, ca Nicoletele cu sâni siliconaţi, buze grase şi conturi şi mai grase prin Costa Rica, Brazilia şi Madagascar, care au bunul simţ să nu ştie decât ce-i foamea de bani şi de putere, nu şi de pâine.

Altceva preţuiesc Nicoletele. Drăguţele de ele apreciază  ALDE-PSDismul care aduce prosperitate şi palate. De pildă unui C.P. Tăriceanu, prezumtivul beneficiar al unei mite de 800.000 de dolari, reprezentând un comision de 10% pentru aprobarea de acte adiţionale la un contract al statului român cu o firmă austriacă, după cum afirmă DNA. Sau la Mamaia, unde, conform  Teleormanleaks, s-a ridicat ”vila lui Dragnea”, cum perspicace şi sagace îi zic localnicii.

Să mai spună cineva că nu s-a făcut mult şi bine. Bine mult. Bine, poate nu pentru familiile silite, pe capete, să emigreze dacă vor să-şi croiască o viaţă cât de cât demnă, cu copii care chiar învaţă câte ceva la şcoală şi părinţi muncind cinstit, la adăpost de arbitrariul unei administraţii hulpave care-i sugrumă ca să prospere coteria feudală cârmită de Dragnea, Tăriceanu şi cozile lor de topor din UDMR. Părinţi ce-şi spun părerea liber, la adăpost de bastonadele jandarmeriei, de zbirii şi găzarii unei Carmen Dan.

Să spunem adevărul gol-goluţ. S-a făcut enorm în România pesedistă. Niciodată ţara n-a avut o biserică mai uriaşă. Niciodată n-a avut un premier mai deştept şi alfabetizat. Niciodată cleptocraţia n-a fost pe cai mai mari. Niciodată nu s-a perpetuat mai eficient, din tată-n fiu şi în nepot, prin clientelism, antimeritocraţie, măsuri arbitrare, cinism şi doctorate plagiate.

Niciodată magistraţii n-au fost cu nasul mai aproape de noroiul în care îi şade bine să zacă oricărui control serios al marii corupţii, oricărui adversar redutabil al oligarhiei izvorâte de sub pulpana poliţiei politice ceauşiste. Da,e vorba de acea Securitate care le ia de câteva decenii minţile românilor, pretinzând că molestarea, schingiuirea, întemniţarea şi asasinarea lor sub regim comunist ar fi fost, chipurile, demersuri patriotice, nu sinistra mutilare a neamului românesc.

Or, la mutilări de stat de drept se pricep de minune şi urmaşii securiştilor. Unii au deformat şi desfiinţat în Parlament legi ale justiţiei şi coduri penale sau de procedură penală elaborate timp de decenii de specialişti autentici şi magistraţi veritabili, nu ca majoritatea CCR, în care nu există decât un singur judecător profesionist.

Alţii încearcă să-şi probeze utilitatea în regimul Dragnea luându-i la tăvălit în zoaie propagandistice, sau la refec constituţional, cu voluptate, pe judecători. Cei din urmă s-au văzut puşi la punct, mai nou, şi de o CCR campioană mondială a slugărniciei. Deşi ar trebui să apere Constituţia României, Curtea a preferat să-i facă pe plac infractorului-şef din fruntea PSD, cel linguşit, în ultima vreme, cu asiduitatea cultului personalităţii ceauşiste, de tot mai mulţi politruci locali şi regionali, nu doar de Valer Dorneanu şi majoritatea confraţilor săi.

Care e clar că nu vor să rămână mai prejos. Prin urmare au admis obsesivele solicitări ale şefului de facto al ţării cu privire la completele de cinci judecători. Rezultatul concret al admisiunii sesizării avansate de marioneta lui Dragnea privind existenţa unui prezumtiv ”conflict constituţional” între Parlament şi Curtea Supremă pe tema tragerii la sorţi a tuturor judecătorilor (nu doar patru din cei cinci) îi va da recidivistului noi şi mari şanse, nebănuite.

Şi va tinde să continue materializarea coşmarurilor cetăţenilor, care-l văd deja pe tartorul cleptocraţiei alegându-şi după bunul plac completul de juzi, politic obedienţi. Ca democraţia şi statul de drept românesc să se vadă vârâte definitiv la tomberonul istoriei.

Are deci dreptate fostul ministru Vlad Voiculescu să afirme că, prin această decizie, CCR şi-a creat "o nouă competență, aceea de a rezolva tot ce nu trece suficient de repede prin OUG sau lege”? E corect să-l alerteze riscul masiv sporit al salvării de gratii a penalului, a infractorului, a recidiviştilor?

Să nu fim răi, ci îngăduitori? Să acceptăm sentinţa agramată a CCR, în care,  pesemne din solidaritate cu petenta Dăncilă, s-a inventat pluralul de "completuri de judecată", folosit în locul celui, mai banal, de complete? 

De unde atâta stagnare? Hai să admitem, tolerant, că s-a făcut mult în România peremistă, pardon, peceristă, că social-democrată e mai greu s-o numim. Aşa că să-l certăm pe fostul dregător din guvernul tehnocraţilor lui Cioloş, care, neatârnat cum e, insistă, sever, dimpreună cu fostul premier şi cu USR, ca legea să fie pentru toţi egală, nu mumă pentru Dragnea şi ciumă pentru cetăţeanul de rând.

Cine a mai văzut aşa ceva în România fanariotă? Dar în cea dragniotă?

De ce să nu ne aratăm recunoscători pentru cât de multe s-au făcut în ţărişoară şi să dăm tiranului cu geamantanul ce-i al oricărui tiran cu-n geamantan, adică dreptul să ne tiranizeze? Cu şi fără valize?

Le va lua românilor ani grei şi strădanii monumentale să înlăture enormităţile făcute statului, dreptăţii şi libertăţii în restaurata epocă de aur pesedistă, pentru a retransforma ţara bunului plac într-un tărâm al dreptăţii şi libertăţii, al binelui şi al plăcerii de a trăi în ea.