În aşteptarea (zadarnică) a majorării dobânzii de referinţă

Perioada de stagnare economică pare să fie depăşită definitiv în zona euro. În primul trimestru al anului în curs, Produsul Intern Brut a crescut cu 0,5 la sută, după ce crescuse simţitor şi în ultimul trimestru al anului 2016. De aceea, Banca Centrală Europeană (BCE) nu va deschide şi mai mult robinetul cu bani. Sunt aşteptate cel mult câteva schimbări de ordin verbal.

În aşteptarea şedinţei consacrate dobânzii de referinţă, Kristian Tödtmann, responsabil în cadrul Deka Bank, a declarat că se aşteaptă "cel mult la un semnal foarte firav". Cu alte cuvinte, BCE nu va mai vorbi despre riscuri descendente care ar pândi creşterea economică. Dacă totuşi va menţiona unele riscuri, va sublinia că acestea nu sunt foarte grave. O altă schimbare ar putea fi, în opinia economistului, posibilitatea ca şeful BCE, Mario Draghi, să nu se mai refere la posibilitatea reducerii suplimentare a dobânzii de referinţă.

De mai bine de un an, dobânda de referinţă în zona euro este de 0 %. Dar cine crede că ea nu ar putea fi coborâtă în continuare se înşeală. Deja de pe acum, băncile trebuie să plătească penalizări de 0,4 la sută dacă depun lichidităţi excedentare la BCE. Iar această dobândă negativă ar mai putea creşte suplimentar.

Dar lipsa semnalelor privind iminenţa unor măsuri şi mai expansive decise de BCE nu trebuie confundată cu sfârşitul inundării cu capital a pieţei. Nu trebuie uitat că BCE cumpără în continuare de la bănci lună de lună obligaţiuni de stat în valoare de 60 de miliarde de euro, în aşa fel încât aceste bănci să poată la rândul lor da mai departe aceşti banii către întreprinderi, sub formă de credite. Prin această masură, BCE vrea să stimuleze atât conjunctura economică cât şi inflaţia.

Inflaţia întârzie

Kristian Tödtmann a explicat însă că "avem o situaţie nouă, în care conjuncturii îi merge relativ bine, dar inflaţia rămâne la un nivel foarte scăzut". Chiar dacă rata scumpirii a crescut în aprilie la 1,9 la sută, cu puţin sub ţinta de 2% fixată de BCE, în mai a scăzut iarăşi la 1,4 procente. În privinţa ratei pure de inflaţie, urmărită în mod special de BCE, evoluţia este şi mai deprimantă. "Dacă analizăm evoluţia inflaţiei fără a lua în calcul preţul energiei şi al alimentelor, trebuie să constatăm că am rămas la aceeaşi valoare neschimbată de foarte mult timp, anume 0,9 la sută", a evidenţiat Michael Schubert, expert în materie de BCE în cadrul Commerzbank.

Dinamica inflaţiei este "pe mai departe dependentă de continuarea politicii noastre monetare actuale", a afirmat Mario Draghi recent, justificând astfel existenţa programului său de achiziţionare a obligaţiunilor de stat, care va continua cel puţin până la sfârşitul acestui an. Michael Schubert anticipează însă o prelungire a programului în cauză. "BCE a declarat deja că nu va lăsa programul să se încheie abrupt. Aceasta înseamnă că va lăsa programul să se încheie treptat, chiar şi după ce va constata că nu mai e nevoie de el". În 2018 vor exista probabil achiziţii mai reduse, în valoare de 30 sau 40 de miliarde de euro lunar, în loc de 60 de miliarde. Şi, dat fiind că BCE a anunţat că va încheia mai întâi achiziţiile de obligaţiuni şi abia apoi va demara manevrele de majorare a dobânzii de referinţă, ar mai putea trece câţiva ani până la prima treaptă de majorare.

În răstimp, efectele secundare ale politicii monetare laxe se înmulţesc. "De exemplu, băncile se confruntă cu probleme în privinţa propriei rentabilităţi, aşa încât încheie tranzacţii tot mai riscante", a declarat Michael Schubert. De aceea, pericolul apariţiei unei noi bule pe pieţele imobiliare şi financiare tot creşte.

Deposedarea mascată a depunătorilor

Perdantul principal al dobânzii de referinţă 0 este Germania. "Germania este o ţară cu excedent mare în bilanţ. Aceasta înseamnă că, atunci când se trage linia, există mai mulţi depunători decât debitori", a explicat Kristian Tödtmann.

În vreme ce depunătorii trebuie, vrând-nevrând, să accepte dobânda reală negativă pentru banii pe care au reuşit să-i economisească, debitorii se pot bucura de credite cu o dobândă apropiată de 0. Astfel, economiile făcute, mai ales cele destinate ţărilor supraîndatorate, au devenit enorme, după cum a arătat Michael Schubert. El a adăugat: "Putem presupune că o reformă sau alta nu a mai fost cerută tocmai fiindcă statelor nu le mai merge în prezent atât de rău iar necesitatea înfăptuirii unor reforme nepopulare nu mai este atât de imperioasă".  Este şi acesta un alt efect secundar trecut cu vederea, în mărinimia sa, de BCE.

Danhong Zhang / ial